Să fim un tot
Sunt nopțile mai reci, dar mai senine,
văd stelele pe boltă la taifas
și știu că vii de-acolo pentru mine
în inimă să faci un veac popas.
Nu te-am văzut și erai la vedere,
mi-ai trimis semne de mai multe ori,
dar eu am alergat după himere
de parcă eram beat, cu mintea-n nori.
Doar c-un sărut m-ai lecuit de toate
cele ce cântă pe mai multe voci,
mi-ai arătat că dacă vrei se poate
în dragoste numai corect să joci.
În palma ta, e bine, dar mi-e teamă
să nu te-atragă vreun meteorit,
să-și facă din iubirea ta reclamă
când el n-are nimic de oferit.
Când ceru-i înnorat, mi-e frig de tine,
mi-e frig și noaptea, ziua când e ger,
dar cât inima ta îmi aparține
prin lume nu mă simt un pasager.
Să fim un TOT, nimeni să nu dividă
iubirea noastră, s-o-mpărțim doar noi,
dacă-i curată n-o să ne ucidă,
trecem de mână-n viața de apoi.
versuri: Ioan Grigoraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu