marți, 5 decembrie 2023

**

 Huaxi  este un mic sat din China, situat în provincia chineză Jiangsu, considerat unul dintre cele mai bogate locuri din țară. Nu doar mașini și vile de lux cu piscine, ci și o flotă de 20 de avioane care costă 150 de milioane de dolari și două elicoptere. Dar cum se îmbogățește acest sat atât de mult ?  Huaxi este sinteza perfectă între colectivismul socialist și capitalism.  În comunitatea chineză, formată din 400 de familii, toate sunt acționari ai unui holding, Jiangsu Huaxi Jituan Gonsi, format din 58 de companii industriale și listate la bursă. Cetăţenii din Huaxi lucrează în industriile oraşului, locuiesc în vile identice (400 de metri pătraţi şi tot confortul), conduc maşini de lux şi au un salariu de 1.500 de dolari. La sfârșitul anului, fiecare cetățean primește un bonus de 10.000 de dolari și un dividend de 25.000.

 Un vis ? Poate că da, cu excepția faptului că Huaxi are și un dezavantaj pentru cetățenii săi. De fapt, toată această bogăție este însoțită de o serie de restricții. Locuitorii orașului sunt forțați să lucreze 7 zile pe săptămână, nimeni nu poate demisiona din fabrici sau să plece. În cele din urmă, cei care locuiesc în Huaxi nu se pot căsători cu nimeni din afara satului. Oricine încalcă aceste reguli este dat afară și pierde tot ce are.

 Orașul a fost condus timp de peste 50 de ani de Wu Ren Bao, șeful partidului comunist local. El a fost primul care a creat fabricile orașului și a conceput sistemul pe care se bazează bogăția orașului. Pentru a produce din ce în ce mai mult, locuitorii nu pot pleca niciodată în vacanță, motiv pentru care s-a considerat de cuviință să aducă lumea în Huaxi, construind un Arc de Triumf, un Turn Eiffel și o Statuie a Libertății. Formula, oricât de absurdă, pare să funcționeze, având în vedere că în ultimii 5 ani Huaxi a generat venituri de 35 de miliarde de dolari.

SURSĂ INTERN ET.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...