Simt că viața nu mai doare
Mi-e viața ca un tort de ciocolată,
o savurez la nesfârșit, intens,
și vreau să fie de se poate toată
dulce-suavă, iar noi în consens.
Să fii mereu în noaptea mea lumină,
mai mult decât cireașa de pe tort,
luceafărul din zori sau luna plină,
să-mi dai pentru iubire pașaport.
Mi-e viața un acord subtil de liră
sub mâna ta ce-o mângâie suprem
și azi nici stelele nu se mai miră
că-mi ești metaforă, și-mi ești poem,
și vei rămâne vers în poezie
cât te îmbraci cu slove în mister,
iubirea mea, frumoasă și târzie
ce-mi poartă fantezia în eter.
Mi-e viața dulce-amară lângă tine
când îmi oferi coșul cu fructe plin
și sânii tari ce-mi par două praline,
iar gura ta paharul cristalin
din care beau esența de iubire
c-un strop de fantezie și absint
atât numai cât să mă pierd din fire
și-apoi în poala ta să mă alint.
versuri: Ioan Grigoraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu