***

 Amintiri cu o muză

de Mihaela Moisescu 

„Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri”,

Mă udă lacrimi multe și cad și eu pe gânduri. 

Te văd printre copacii ce-și strigă primăvara,

Ești muza mea, ești dorul ce-și caută cărarea.

Te chem în visul meu, te caut printre muguri,

Ești dulcea amintire scăldată în amurguri,

Și chipul tău angelic mi-apare încântând,

Mă culc cu tine-n suflet, mă scol cu tine-n gând.

Ce dor mi se strecoară în toate câte sunt!

Ce vis mă împresoară, mă pierd în amănunt!

Și parcă te ating cu degetele mele

Pe părul tău ca noaptea, pe ochii cu zorele.

Miroși a grâu cosit, a flori de iasomie,

Tu știi cât te-am iubit, mi-ai fost o simfonie,

Te-am prins în strofe blânde cum blândă ți-e privirea,

Dorințele flămânde îmi plâng dezamăgirea.

Și te-am pierdut în ceață, întunecata cale,

Când într-o dimineață tu ai pornit agale

Spre alte universuri de poezie pline,

Și ai uitat iubirea, și ai uitat de mine.

Mă strigă amintirea, îmi picură pe piele,

Prin vene curge sânge, prin suflet doar durere,

Nu te mai am de mult în brațe, nu-mi mai cânți,

Însă te simt în toate și veșnic mă framânți.

De ai putea tu, Doamne, cu un cuvânt de-al tău

Să îmi aduci prin toamne tot ce a fost al meu,

Să pot să mai ating cu viața o iubire,

Cu un sărut să sting o dulce amintire.

Pentru concursul Eminescu d in cadrul grupului Zbor spre Înălțimi.