$$$

 LUDOVICA REBREANU. 

" Autoportret ". 

( fragmente dintr- o scrisoare adresata lui Liviu Rebreanu- întâiul ei născut, din București)

" In 15 Faur ( 1915 ) au trecut 30 de ani de când am întrat și eu în viața casnică ( Ludovica si învățătorul Vasile Rebreanu s- au căsătorit la 15 februarie 1885 .

. Pentru mine să potrivește numele de viață casnică, mai mult ca orișicui, CĂ VIAȚĂ GREA CUM AM AVUT EU PUȚINE ȘI RARE MAME ECSISTA, cu deosebire , mame cu spirit ... DE LA INCEPUTUL VIETEI AM AVUT TOT GREUTATE , TOT LIPSĂ, GRIJĂ, și intr- ale mele si în a bărbatului, pe care tot eu a trebuit ca sa- l conduc , sa- l abat , sa- l trag cu multă foarta de la ce el în a lui nesocoteala a apucat ( Vasile era < aplecat spre beutura > , după cum mărturisește intr- o alta epistola, soția lui ). După ce am fost destinata a fi mamă la multe capete de oameni, (14 născuți) altele mai cu spirit , altele mai ușurele, am avut o invalmaseala , o truda cu mici cu mari , lupte și sufletești și trupești, prin care poterile mi s- au slăbit, boalele m- au atacat, așa că ca prin farmec am trecut peste toate. Toată viața- m pare acuma numai un vis , vis în care mi se arată toate suferințele vietei, numai poterea CELUI DE SUS nu mă lasă mult în asta stare disperată care poate mi- ar causa sfârșitu mai degrabă, ori mi- ar sminti mintea prin care as veni din nou la suferința, prin care mi- ar mai fi corpul chinuit și istovit de poteri, și la alte chinuri , care acuma fiind îngrozită de ele mi- ar fi greu a le răbda. Când stau mai adâncita în gând pentru celea petrecute , o potere supranaturala- m schimbă acelea gânduri, o raza de lumină mi să mai arată în viitor , încă să mai sperez. Și acea raza de speranță pentru mine e foarte pretuita, e foarte scumpa și voi pretui- o cât voi mai trai . Sunt slăbită de poteri ca să le pot scrie toate așa precum au fost și sunt ; fără le- as descrie cuiva ca să le scrie și descrie toate de amănuntul din care, un scriitor ar alege o carte prețuita și de folos cetitorului, 

DESPRE VIAȚA UNEI PERSOANE , A UNEI MAME CARE A NASCUT ȘI CRESCUT 14 COPII , mai mult prin diligenta ei , și la urmă cu ce s- a ales ! Cu jumătate pânea de toate zilele , cu o nimica toată după jertfele ei ... " ( din scrisoarea Ludovicai Rebreanu " espedata " la 14 iulie 1915 ) .

Sursa : " CAIETE " de Liviu Rebreanu, prezentate de Niculae Gheran. Editura Dacia, 1974. Fragmente din " CUVÂNT ÎNAINTE ", pag.8