$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - MIHAIL SĂULESCU

Mihail Săulescu a fost un poet şi dramaturg român al cărui sacrificiu ✝ 30 septembrie 1916 - cade eroic pe frontul de la Predeal la doar 28 de ani - i-a impresionat pe contemporani într-atât încât, pentru a i se cinsti memoria, un chip înaripat dăltuit în bronz a fost ridicat la Predeal, iar numele său onorează liceul teoretic din localitate şi una dintre străzi – Mihail Săulescu (n. 23 februarie 1888, București, d. 30 septembrie 1916, Predeal).

A cultivat o poezie cu tematică citadină, simbolistă. 

A scris și drame de factură expresionistă, dintre care cea mai cunoscută este “Săptămâna luminată”.

Cânta o caterincă   

de Mihail Săulescu

“Cânta o caterincă pe-o stradă depărtată,

Tremurătoare note le auzeam sunând, —

Ca inima-mi s-o facă din nou mai viu să bată

Cânta o caterincă, pe-o stradă depărtată,

Un cânt pe care parcă de mult l-aveam în gând.

Cânta și cine știe a cui era cântarea ;

Cânta și cine șție ce suflet asculta, —

Dar poate noaptea-adâncă, și poate, depărtarea

Făceau pe-atâția oameni cari i-ascu!tau cântarea

Să li se pară poate că pentru ei cânta.

Cum mi-a părut și mie că numai pentru mine

Trecea pe strada ceea, atât de trist cântând,

Cu note plângătoare, cu note triste, pline

De doruri care parcă trăiau atunci în mine,

De lucruri nențelese ce le aveam în gând.

Mi s-a părut și mie, ți s-a părut și ție

Că pentru noi pe stradă trecea pe înnoptat,

Cu note plângătoare, această melodie

Ce se pierdea departe și totuși, cine știe

De-a fost, din toate astea, ceva adevărat.

Avem cu toți nevoie de-o melodie-n viață —

Ceva ce ca-nainte sau poate înapoi ;

Avem cu toți nevoie de-o melodie-n viață,

Ce parcă vine noaptea și pleacă-n dimineață,

Și, totuși, totdeauna stăpână e în noi.

Un cânt de caterincă, pierdut în depărtare,

Ni-o readuce numai în inimă, trecând,

Această melodie ce numai ni se pare

Că-i cânt de caterincă pierdut în depărtare,

Când o avem în suflet și o păstrăm în gând.”