Când te vei uita la această fotografie, eu voi fi acolo sus cu toți frații mei, care au murit pe nedrept. Îmi era foame și mi-ai aruncat ceva să mănânc, iar eu dădeam din coadă. Spuneam, uite un om bun care se gândește la mine. Am mâncat, dar după puțin timp am început să am dureri. Groaznice dureri peste tot. M-am așezat, dar am început să am convulsii. Aveam dureri și n-aveam nici voce să apelez după ajutor.
Nu mai aveam putere să latru. Doar gemeam și plângeam. Nu știu cât a durat asta. Am simțit că mi se rupe corpul. Durere cruntă. La un moment dat a încetat să mă mai doară. Corpul meu lipsit de viață a rămas acolo cu otrava în gură. Puțin timp înainte de a mă stinge m-am întrebat: Ce am făcut? Cu ce am greșit. Pentru care crimă am fost pedepsit? Răspuns nu am primit și nu-l voi primi niciodată. Doar tu, care mi-ai aruncat otrava, tu care mi-ai luat dreptul de a trăi, pe tine vreau să te întreb: Acum când eu am plecat, lumea ta a devenit mai bună? Ai rezolvat vreuna din problemele tale? Te simți puternic? Nimic din toate acestea. La un singur lucru mă pot gândi. Această faptă a hrănit sufletul tău rece și negru. Un suflet care va fi întotdeauna rău și nefericit.
MI-E MILA DE TINE...(VICTIMA TA)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu