***

 

Este ziua nașterii marelui poet Adrian Păunescu și postez un poem închinat pământului ,evidențiind previziunile atât de sumbre ale autorului vizavi de soarte planetei noastre:

Intoarcerea in sat

Adrian Păunescu 

Prea ne-am dus către cer și-am uitat de pământ

Și-am fugit in oraș și de sat am uitat,

Ca și orașele-n noi de uitare s-au frânt

Și-avem fete de gips și-avem sânge uscat.

O poveste de moarte fântânile spun,

Hoarde stranii de plastic asupra-ne vin,

Înapoi la pământ, la pământul cel bun !

Înapoi la porumb, si la grau si la in !

Inapoi la pământ, puneți mana pe el

Și-nfloriți-l din nou cu grădini si livezi ,

Laudat fie-n veci fumuriu drapel,

Ce pe case, in sat, peste iarna îl vezi.

Brazda cere țărani, hai la brazda-napoi ,

Inapoi la pământ, fără el e-n zadar,

Ca pământul , in somn, urca-n oase la noi

Ca un nobil vaccin, ca un strigat agrar.

Inapoi la pământ, la pământul frumos!

Nicaierea in cer stea ca el n-ați afla,

Luati in brațe acest bolovan norocos,

Regăsiți si lucrați cea mai nobila stea!

Grâul creste aici si miroase-n Saturn ,

Luna-i plină de vechi străluciri de porumb.

Universul întreg e-un siloz si un turn,

Ridicat pe pământ pentru roada din câmp .

Puneți preț pe pământ, puneți preț pe țărani ,

Câte-o casa , spital si unelte de fier

Și vor face o pâine de-o mie de ani,

Ca nimic nu-i mai scump decât pâinea sub cer.

Inapoi la pământ , la pământul frumos!

Nicaierea in cer stea ca el n-ați afla,

Luati in brațe acest bolovan norocos,

Regăsiți si lucrați cea mai nobila stea !

Din volumul,,Ordinea de zi “