***

 Tu îmi trezești dorința de amor

     de Cornelia Climov 

Tu îmi trezești dorința de amor,

Ca roua dimineții ce sărută o floare,

Și-n sufletu-mi aprinzi un foc ușor,

Ce arde-n dor nebun, ș-apoi dogoare.

Privirea ta este seninul de izvor,

Când mă privești și inima-mi tresare,

Și glasul tău, un cânt fermecător,

Mă duce-n vis, spre zări de încântare.

Cu tine, clipa parcă stă pe loc,

Și lumea se transformă-n paradis,

Ești vraja mea, ești al iubirii foc,

În brațele-ți găsesc al meu abis.

În nopți de dor, sub clarul de lumină,

Cu tine, stelele mi-s mai senine

Și luna-ntreagă pare că se-nchină,

La dragostea ce-o simt eu pentru tine.

Cuvintele n-au glas să spună tot,

Ce inima-mi șoptește-n orice zi,

Doar tu, iubite, îmi ești antidot,

Și-mpreună vom înfrunta orice ar fi.

Rămâi, și dorul meu va fi etern,

Căci tu îmi ești al vieții mele odor,

Cu tine, orice zi devine un poem,

Tu îmi trezești dorința de amor.

***

 Irepetabil 

Simt cum plutesc și nu mai sunt hotare

pe care azi să nu le depășesc 

că inima s-a învățat să zboare 

de când te țin în palmă și iubesc 

freamătul tău prin versuri, răsăritul, 

tot ce-ai adus frumos în viața mea. 

Ești astăzi începutul și sfârșitul, 

ce mi-am dorit și n-am putut avea. 

În univers știu că nu pot să fie

mai multe stele de mărimea ta, 

am colindat prin galaxii, o mie, 

și altă zee n-am putut afla. 

Irepetabil de frumoasă, timpul, 

oricât de mult ar curge, n-ar putea 

să zămislească una, nici Olimpul 

nu are în grădini așa ceva.

De vei rămâne-n palma mea, capabil

voi fi să-ți dau întreaga viață-n dar

că ești un vis, divin, irepetabil, 

și fără tine viața-i în zadar.

versuri: Ioan Grigoraș

***

 Tu, fulg de nea, eu, omul de zăpadă 

Așteaptă-mă, la miezul nopții-n stradă

să-ți simt pe buze-aroma dintre ani,

tu, fulg de nea, eu, omul de zăpadă,

să te cuprind în brațe sub castani,

pe unde-am fost, la tine, toată vara,

pentru iubire, ca medicament,

dar îi mai simt, și azi, dulce povara,

și am nevoie, iar, de tratament.

Îți las fereastra inimii deschisă

și ușa la atriu, fără zăvor,

pe masă pun o candelă aprinsă,

să picure și ea, ca noi, de dor.

Să te ascunzi sub brad, într-o petală,

să nu-ți atingă pielea strop de ger

că i-ar strica finețea ei letală

și fantezia, chiar și din mister.

Să lași sărutul meu să te-nvelească

până cad artificii peste noi,

la miezul nopții, când o să vestească

Anul cel Nou, care, pentru-amândoi,

Va fi împodobit cu toate cele

pe care-n Anul vechi ni le-am dorit!

Eu voi avea iubirea unei stele!

Tu, o iubire pân’ la infinit!

versuri: Ioan Grigoraș

Un An Nou fericit, fulg de nea! Un An mai bun și mai bogat, tuturor!

**"

 Adăpost 

Noi trecem mult prea goi prin astă viață 

Tot inventând baloane de săpun;

Privim spre geam când totul se dezgheață.

Atâtea vârste încă ne răpun.

Din când în când mai lustruim cuvinte

Îi oferim iubirii adăpost 

Redevenim acel copil cuminte

Când moartea ne așteaptă-n avanpost.

Și am mai vrea să fim precum odată 

Când nici trecutul nu era născut 

Cu un sărut din viața demodată 

Ne alinta un veac necunoscut.

Azi ne lovim de ziduri dintr-o iarnă 

Si-am devenit, fără să vrem, eroi 

Doar timpul a rămas să ne mai cearnă 

Și să ne-arunce basmele-n noroi.

Adrian Vasile Iftime 

3 ianuarie 2025

***

 Gândurile mele 

Gândurile mele strigă după tine,

se îneacă-n șoapte, cântă din iubire.

De te văd o clipă chiar și de departe,

parcă sunt tembele, au priviri ciudate!

Râd și se-nvârtesc de mă amețesc,

și din gri cuminte... toate se-nroșesc!

De îți văd privirea și cum îmi zîmbești

în ureche-mi strigă... „prințul din povești!”

Nu vor să-nțeleagă că ești doar un om,

și prin a mea viață simplu trecător!

Gândurile mele nu vor să m-asculte,

când îmi ieși în cale parcă sunt zălude! 

Amuțesc deodată, pică-n adorare,

și pe loc se schimbă-n roz cu inimioare!

Și sunt fericite parcă e Crăciunul,

le spun să-și revină, n-ascultă niciunul!

Numai gândul negru e retras și trist,

el nu-și schimbă firea, căci e realist!

Mă observă-n taină, știe tot ce fac

și-mi dă o idee... dacă nu îți plac?!

           - Zenovia Priboi-

***

 Cu nostalgie...

    de Cornelia Climov 

Cu multă nostalgie îmi aduc aminte

De serile senine cu adieri de vânt

Când stelele cădeau blând peste frunte,

Și timpul nu-și pierdea al său veșmânt.

Acolo-n satul vechi, la poarta casei,

Cuprins de dor și șoapte ce m-ademenesc,

Simțeam sub pași răcoarea dimineții,

Cu florile ce-n vânt se dezmiardau firesc.

Pădurea șuiera povești uitate,

Pe care bunii le rosteau încet,

Iar luna, cu lucirea-i fermecată,

Umplea de vis un suflet inocent.

Cu nostalgie îmi aduc aminte

De râsul mamei, lin, ca un izvor,

Și chipul tatei, fără de cuvinte

Privind la noi. Ce mult îmi este dor!

Căci amintirea-i far în calea vieții,

O flacără aprinsă ce arde infinit,

Ea luminează toate colțurile ceții,

Și-o țin în inimă într-un loc ferit.

Cu nostalgie port în gând icoana

Acelor vremuri dulci și dragi mereu,

Și-mi spun încet, privind spre geam cu rana:

"Ce a fost demult rămâne dorul meu."

***

 CURÂND MOARE ȘI TRASUL CU TÂRLIA!

Eu zic să ne unim cu mic cu mare, 

Cei care am „mâncat” caligrafie,

Să îi trimitem iernii o scrisoare,

Una adevărată, pe hârtie!

Să-i punem întrebări, de mână scrise.

Să-i amintim c-a fost cu noi la școală

Când haina ei cea albă nu murise,

Când ne hrăneam cu mămăligă goală!

Își va aduce-aminte cu plăcere

De noi, cei purtători de călimară...

Era cea mai înaltă mângâiere

Când ne privea pe geam dinspre afară!

O întrebare-mi macină târziul!

Cine mereu zăpezile îi fură

De umblă fără haină? Nici chipiul

Nu-i mai e alb și...cam miroase-a zgură.

De ce v-ați prea grăbit să lipiți plicul!

Îi mulțumirăți cu cerneală veche

Pentru acele vremuri, când bunicul

Zicea că iarna-i floare la ureche?

Iarna, oricât de grea, era frumoasă!

Curând moare și trasul cu târlia!

I-am scris c-o așteptăm să vină-acasă,

Acum, nu când ne cântă ciocârlia!

I-am scris frumos, cu litere bătrâne,

Aseară, înainte de vecernii!

Acum pot lipi plicul! Mai rămâne

Să-l ducă cineva la ușa iernii!

Constantin Mosor, 03 ianuarie 2024