***

 Declarație de dragoste

Ilincuța, te-am iubit. Cât o lume. Ca să știi. 

Mi-am dorit s-avem un nume și vreo patru, cinci copii.

Dar te-ai strecurat în noapte pe la pieptul altcuiva,

Că n-ai vrut să fii cu mine. Și n-ai vrut să fii a mea.

Tu ți-ai scris cu el destinul. În alt sat. Pe undeva,

Unde gândul meu și dorul sufereau în umbra ta.

Îmi știai din mers iubirea, toate gândurile mele...

Tu le-ai dezlegat la vale ca pe-o salbă de mărgele. 

Iar când m-ai chemat la nuntă, ca pe-un musafir vioi

Numai eu simțeam tăcerea și distanța dintre noi.

Tu râdeai. O primăvară erai toată în ziua aceea.

Eu înăbușeam din noduri și striveam așa scânteia. 

Ți-aș fi dat din mine tot. Și pe mine m-aș fi dat.

Doar ca să te știu femeie. Doar ca să mă știi bărbat. 

Viața mi-a adus în cale un alt suflet de iubit. 

Am ajuns s-avem o casă. Am luat tot de la început. 

Și copii avem. Vreo patru. Care-mi seamănă și mie.

Nu mai știu nimic de tine. Dorul meu e-o nebunie. 

Dar îl pun în cutiuță, în sertare, unde-mi vine. 

Parcă e-un blestem, pe viață, să nu pot scăpa de tine.

Poate că sunt omu-acela care-n drumu-i amărât

Va iubi numai o dată. O femeie. Doar atât. 

Anii leagă și dezleagă sentimente și trăiri. 

Uneori mă scol în flăcări scuturat de amintiri. 

Tu n-ai vrut să fii cu mine. Și n-ai vrut să fii a mea.

Căci te-ai strecurat, în noapte, pe la pieptul altcuiva. 

Mi-am dorit s-avem un nume și vreo patru, cinci copii.

Ilincuța, te-am iubit. Cât o lume. Ca să știi. 

Nicoleta Crucieru