***

 Fișa personală             

                                                            

 Adrian Păunescu 

                                                                          

Om intre oameni pe o planetă 

Unde atâția pier expirați 

Dunărea îmi poartă setea secretă 

Am o pecete sunt Munții Carpați.

Eu sunt stăpânul patriei mele

Adeverințe ca sunt n-am cerșit 

In reverențe și temenele

neamul meu nu este rostogolit

Marea mea neagră poartă-mi Carpații 

In adâncimea lăcașului tău 

Tu ce ești neagră doar pentru alții 

Și pentru mine albastră mereu.

Eu tot destinul meu fericescul 

Cu poezie ca să nu mor

De la Ovidiu la Eminescu

Mai am de-a pururea un singur dor.

Una din lacrimi Olt mi se cheamă 

Cealaltă-i Mureș și alta e Jiu

Prutul și Crișul sunt de o seamă 

Limba română o apar și-o știu.

Știu ce e iarna și știu ce e vara

Merg și la târguri dar nu să mă vând 

Numele meu de familie e țara 

Și Miorița prenumele blând.

Multe războaie-am făcut și aș face

Ca să mă apar de orice dușmani 

Dar m-aș înscrie urgent la o pace

Mi-e dor de o pace de o mie de ani.

Iată Carpații înviați de cascade

Cu ei m-am născut și-al lor frate rămân 

Vestea îmi merge de om cumsecade

Nici mult nici putin doar atât un român.

Eu sunt din țara lui Foaie-verde

Eu sunt din neamul lui Făt-Frumos 

Turmele mele nu se pot pierde

C-am străbătut veșnicia pe jos.