***

 Gândurile mele 

Gândurile mele strigă după tine,

se îneacă-n șoapte, cântă din iubire.

De te văd o clipă chiar și de departe,

parcă sunt tembele, au priviri ciudate!

Râd și se-nvârtesc de mă amețesc,

și din gri cuminte... toate se-nroșesc!

De îți văd privirea și cum îmi zîmbești

în ureche-mi strigă... „prințul din povești!”

Nu vor să-nțeleagă că ești doar un om,

și prin a mea viață simplu trecător!

Gândurile mele nu vor să m-asculte,

când îmi ieși în cale parcă sunt zălude! 

Amuțesc deodată, pică-n adorare,

și pe loc se schimbă-n roz cu inimioare!

Și sunt fericite parcă e Crăciunul,

le spun să-și revină, n-ascultă niciunul!

Numai gândul negru e retras și trist,

el nu-și schimbă firea, căci e realist!

Mă observă-n taină, știe tot ce fac

și-mi dă o idee... dacă nu îți plac?!

           - Zenovia Priboi-