***

 Nu-s vinovat față de țara mea

de Andrei Ciurunga 

La ora când cobor, legat în fiare,

să-mi ispăşesc osânda cea mai grea,

cu fruntea-n slavă, strig din închisoare:

– Nu-s vinovat faţă de ţara mea!

Nu-s vinovat că i-am iubit lumina

curată cum în suflet mi-a pătruns,

nici că vrăjmaşii i-au prădat grădina

şi că sutaşii coasta i-au străpuns.

Nu-s vinovat că-mi place să se prindă

rotundă, ca o ţară, hora-n prag,

nici că am primit colindători în tindă,

cum din bunic în tată mi-a fost drag.

Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline

cu tot belşugul de la vin la grâu,

nici c-am primit la praznic pe oricine,

cât m-am ştiut cu cheile la brâu.

Nu-s vinovat c-am îndârjit şacalii

şi c-am răcnit cu sufletul durut

că nu dau un Ceahlău pe toţi Uralii

şi că urăsc hotarul de la Prut.

Dac-am strigat că haitele ne fură

adâncul, codrul, cerul – stea cu stea –

şi sfânta noastră pâine de la gură,

nu-s vinovat faţă de ţara mea.

De-aceea, când cobor legat în fiare,

împovărat de-osânda cea mai grea,

cu fruntea-n slavă, strig din închisoare:

– Nu-s vinovat faţă de ţara mea!