***

 René Laennec, medicul care a inventat stetoscopul

René Théophile Hyacinthe Laennec s-a născut pe 17 februarie 1781 la Quimper, în Bretania. Mama lui a murit de tuberculoză când băiatul avea cinci ani, iar René a fost trimis să locuiască cu unchiul său, Abbé Laennec, care era preot.

În copilărie, René era bolnăvicios, obosit în permanență și făcea frecvent temperatură ridicată fără o cauză precisă. La vârsta de 12 ani, a plecat la Nantes, la un alt unchi al său, Guillaime-François Laennec, care era profesor la facultatea de medicină a universității din oraș, facultate la care se va înscrie și el peste câțiva ani. René a fost un student talentat, a învățat engleză și germană și și-a început studiile medicale sub îndrumarea unchiului său.

Tatăl său, care era avocat, l-a descurajat mai târziu să continue cariera de medic, iar tânărul a avut o perioadă în care a abandonat facultatea și a făcut plimbări lungi în țară, a dansat, a studiat limba greacă și a scris poezii.

În 1799 s-a întors la studiul medicinei, de această dată la Universitatea din Paris și a lucrat sub coordonarea mai multor medici celebri, printre care Dupuytren și Jean-Nicolas Corvisart-Desmarets. Aici a fost antrenat să folosească sunetul ca ajutor în diagnosticare.

Tânărul René Laennec a scris tratatul clasic “De l’Auscultation Médiate”, publicat în august 1819. În prefața lucrării se povestește: “În 1816, medicul a consultat o femeie tânără care avea simptomele generale ale unei afecțiuni a inimii. Metoda auscultării directe era inadmisibilă datorită vârstei și sexului pacientei, așa că Laennec și-a amintit o metodă simplă și binecunoscută în acustică: a utilizat mai multe foi de hârtie rulate în formă de cilindru pentru a asculta pieptul pacientei și, punând un capăt al cilindrului în regiunea inimii și celălalt la urechea sa, a observat că sunetele se aud amplificate și mult mai clar”.

Laennec a descoperit astfel că folosirea acestei metode era net superioară celei utilizate până atunci, când medicul își plasa urechea direct pe pieptul pacientului, procedură care nu avea niciun efect dacă bolnavul era supraponderal, iar dacă pacientul era de sex feminin, situația putea fi chiar jenantă atât pentru doctor, cât și pentru pacientă.

Tânărul medic a construit primul său instrument de auscultare, acesta fiind un cilindru din lemn gol, pe care l-a rafinat mai târziu pentru a avea trei părți detașabile. Apoi a adăugat o cavitate în formă de pâlnie pentru a mări acuratețea sunetului, iar aceasta se separa de corpul stetoscopului. Laennec și-a prezentat descoperirile și cercetările privind stetoscopul la Academia de Științe din Paris, iar în 1819 a publicat capodopera sa, “De l’auscultation médiate ou Traité du Diagnostic des Maladies des Poumon et du Coeur”.

Tot el a inventat termenul auscultare mediată, spre a deosebi metoda plasării directe a urechii pe piept (auscultare imediată). Doctorul și-a numit instrumentul stetoscop, din cuvintele grecești stethos – piept și skopos – examinare.

Stetoscopul a devenit rapid popular, deoarece cartea medicului, “De l’Auscultation Médiate” a fost tradusă și distribuită în Franța, Anglia, Italia și Germania la începutul anilor 1820. Cu toate acestea, nu toți doctorii au adoptat rapid noul stetoscop. În 1885, de exemplu, la 65 de ani de la inventarea instrumentului, un profesor de medicină a declarat: “Cel care are urechi să audă, să-și folosească urechile, nu un stetoscop.”

René Laennec a fost un catolic devotat toată viața sa, era un om foarte bun, iar caritatea sa față de săraci era proverbială. La scurt timp după ce a devenit recunoscut în comunitatea medicală, doctorul a început să se simtă din ce în ce mai obosit și a suspectat că este bolnav. Nepotul său, Mériadec Laennec, l-a auscultat cu stetoscopul inventat chiar de el și a depistat simptomele tuberculozei. Laennec s-a retras la conacul său din Kerlouarnec en Ploaré, lângă Douarnenez, unde a murit pe 13 august 1826 la vârsta de 45 de ani.

Marele medic a lăsat prin testament nepotului stetoscopul pe care îl inventase și pe care l-a considerat cea mai importantă moștenire a vieții sale.