***

 Irepetabil 

Simt cum plutesc și nu mai sunt hotare

pe care azi să nu le depășesc 

că inima s-a învățat să zboare 

de când te țin în palmă și iubesc 

freamătul tău prin versuri, răsăritul, 

tot ce-ai adus frumos în viața mea. 

Ești astăzi începutul și sfârșitul, 

ce mi-am dorit și n-am putut avea. 

În univers știu că nu pot să fie

mai multe stele de mărimea ta, 

am colindat prin galaxii, o mie, 

și altă zee n-am putut afla. 

Irepetabil de frumoasă, timpul, 

oricât de mult ar curge, n-ar putea 

să zămislească una, nici Olimpul 

nu are în grădini așa ceva.

De vei rămâne-n palma mea, capabil

voi fi să-ți dau întreaga viață-n dar

că ești un vis, divin, irepetabil, 

și fără tine viața-i în zadar.

versuri: Ioan Grigoraș