***

 IUDITA, FEMEIA CARE A UCIS UN GENERAL PENTRU A-ȘI SALVA POPORUL

Iudita era o văduvă frumoasă, înstărită și cucernică din orășelul Betulia din Iudeea. Liniștea orașului a fost spulberată când armata asiriană a regelui Nabucodonosor, condusă de generalul Olofern, a ajuns la porțile sale cu intenția de a-l cuceri. Întrucât Betulia era cocoțată pe un deal, deci mai dificil de cucerit printr-un atac direct, Olofern decide ca să înconjoare cetatea și să le taie locuitorilor acesteia aprovizionarea cu apă. Timp de treizeci și patru de zile locuitorii Betuliei au rezistat fără apă, dar după aceea au cerut propriilor conducători să predea orașul în mâinile lui Olofern. Conducătorii au cerut locuitorilor să mai rabde timp de cinci zile și dacă în tot acest răstimp Dumnezeu nu le va veni în ajutor în vreun fel sau altul vor preda cetatea.

Iuditei îi vine în minte un plan prin care să-și salveze poporul de înfrângere. După ce se roagă o zi întreagă, își pune veștmintele cele mai elegante și se face atât de frumoasă încât să fie sigură că nici un bărbat nu-i va putea rezista. Apoi îi cere servitoarei sale să ia o desagă cu merinde și urcioare cu vin și untdelemn și, împreună cu aceasta, iese din cetate și se îndreaptă către armata asiriană. Când cele două femei întâlnesc prima patrulă a dușmanilor, Iudita cere să fie dusă în fața lui Olofern pentru a-i divulga o metodă prin care să poată cuceri Betulia fără ca armata sa să sufere vreo pierdere. În drumul până la cortul generalului frumusețea Iuditei stârnește admirația tuturor soldaților. După ce-i dezvăluie lui Olofern miraculosul plan, Iudita îi cere voie ca să se îndepărteze de tabăra lui la miezul nopții pentru a se putea ruga în liniște. Primește învoirea cerută și Iudita își ia servitoarea și, cu desaga de merinde la ele, pleacă să se roage. Repetă cererea timp de trei nopți la rând astfel încât toți soldații de la posturi să se obișnuiască cu plecările în noapte a celor două femei, cărând după ele desaga plină.

În a patra noapte Olofern, vrăjit de frumusețea vizitatoarei sale, organizează o petrecere la care o învită pe Iudita, cu gândul de a o băga în patul său. Iudita acceptă și cei doi petrec cu mult vin. Aproape de miezul nopții, servitorii se retrag discret lăsându-și generalul singur cu femeia dorită. Amețit rău de tot de băutură, Olofern se întinde pe pat și adoarme buștean. Iudita îi ia sabia și îi retează capul pe care îl bagă în desaga cu merinde. La miezul nopții, așa cum făcuse și în serile dinainte, Iudita și servitoarea iau desaga și, sub privirile tuturor soldaților de pază, se îndepărtează de tabără, fără ca cineva să aibă vreo bănuială.

Iudita duce capul conducătorilor din Betulia, sfătuindu-i ca să-l atârne pe zidul orașului și a doua zi dimineață să simuleze un atac asupra dușmanului. Zis și făcut. Surprinși de atacul acesta neașteptat, soldații asirieni au dat fuga în cortul lui Olofern ca să-l anunțe. Când l-au văzut scurtat de cap s-au înspăimântat foarte tare și au fugit care-ncotro, renunțând la cucerirea Betuliei.

Iudita (al cărei nume este, de fapt, varianta feminină pentru evreu), a devenit o femeie foarte stimată pentru fapta sa. Deși mulți bărbați au dorit s-o ia de soție, ea nu s-a mai recăsătorit niciodată și a trăit până la 105 ani, ducând o viață plăcută lui Dumnezeu.

Iudita a fost un personaj deosebit de îndrăgit de artiștii Evului Mediu și Renașterii, aceștia reprezentând-o fie ridicând sabia asupra lui Olofern, fie chiar tăindu-i capul lui, fie băgând capul retezat în desaga cu merinde, fie pe drumul de întoarcere către Betulia. Mai în toate tablourile ea apare însoțită de servitoarea sa.

Sursa: 

”Femeile din Biblie”, de John Baldock