*†*

 MANUSCRISUL „VOYNICH”

Un mister care incita cercetatorii de sute de ani a fost dezlegat în anul 2019 de un cercetator care a reusit acolo unde nenumarati criptografi, lingvisti si programe de computer au esuat – spargerea codului unuia dintre cele mai misterioase texte din toate timpurile, manuscrisul „Voynich”, gasit în anul 1912, într-o manastire iezuita de lânga Roma.

Cele 240 de pagini ale manuscrisului sunt scrise îngrijit, fara taieturi si stersaturi, într-o limba necunoscuta, dar multimea de desene care în-sotesc textul sunt executate cu mai putina acuratete.

Desi scopul si întelesul manuscrisului le-au scapat învatatilor timp de mai bine de un secol, dr. Gerard Cheshire a avut nevoie de doar doua saptamâni pentru a descifra limbajul si sistemul de scriere din faimosul manuscris, cu ajutorul unei combinatii specifice gândirii laterale si ingeniozitatii.

Manuscrisul „Voynich” este un text medieval format din cuvinte ce se repeta, iar desi alfabetul pare familiar, amestecul de litere latine, cifre arabe, semne runice si simboluri chimice a îngreunat gasirea cheii pentru descifrarea acestuia.

Numele sau provine de la cel al lui Wilfrid M. Voynich, un comerciant de carti si anticar din Polonia, care a achizitionat manuscrisul în anul 1912. Textul este gazduit în Universitatea Yale din Statele Unite, iar printre numele celebre care au încercat sa sparga codul manuscrisului s-a numarat si informaticianul britanic Alan Turing, parintele informaticii moderne.

FBI a avut de asemenea o tentativa de descifrare a textului si a ilustratiilor care îl însotesc în timpul Razboiului Rece, existând banuiala ca manuscrisul avea legatura cu propaganda comunista, relateaza Press Association/Agerpres.

Desenele din manuscris nu au usurat munca cercetatorilor, acestea reprezentând schite ale unor constelatii necunoscute, figuri feminine ce se scalda în bazine care au forma organelor interne umane sau plante care nu se gasesc pe Pamânt.

Un amanunt a frapat cel mai mult: niciun cuvânt nu are mai putin de trei litere si mai mult de zece litere, aspect neîntâlnit în nici o alta limba de pe glob.

Scris într-o limba „disparuta” din care a evoluat româna

Cheshire, cercetator asociat la Universitatea din Bristol, a descris modul în care a reusit sa descifreze manuscrisul si a subliniat totodata ca acesta reprezinta singurul exemplu cunoscut de limbaj proto-romanic. „Am trait o serie de momente «evrica!» în timp ce descifram codul, urmate de un sentiment de neîncredere si entuziasm când am realizat amploarea realizarii, atât în ceea ce priveste importanta lingvistica cât si a revelatiilor despre originea si continutul manuscrisului”, a spus el.

„Ceea ce dezvaluie el este mai uimitor decât miturile si fanteziile pe care le-a generat. Spre exemplu, manuscrisul a fost compilat de calugaritele dominicane drept sursa de informatii pentru Maria de Castilia, Regina de Aragon, matusa cu Caterina de Aragon. Nu este nicio exagerare daca sustinem ca aceasta lucrare reprezinta una dintre cele mai importante realizari pâna la aceasta data în lingvistica romanica. Manuscrisul este redactat în proto-romanica – din care au evoluat limbile romanice de astazi, precum portugheza, spaniola, franceza, italiana, româna, catalana si galiciana”, a precizat cercetatorul.

„Limbajul folosit era ubicuu în zona mediteraneana în perioada medievala, însa era rareori utilizat în scris în documente oficiale sau importante deoarece limba latina era limba regalitatii, a bisericii si a guvernului. Ca urmare, limbajul proto-romanic s-a pierdut, pâna acum”, a completat specialistul.

Cheshire a explicat, de asemenea, în termeni lingvistici, ce a facut ca acest manuscris sa fie atât de neobisnuit. „Foloseste o limba disparuta. Alfabetul sau este o combinatie de simboluri nefamiliare si unele mai familiare”, a spus el.

„Nu include semne de punctuatie dedicate, desi unele litere au variante simbolice care indica semne de punctuatie sau accente fonetice. Exista doar litere mici si nu exista consoane duble”, a adaugat cercetatorul precizând ca textul „include si câteva cuvinte si abrevieri în limba latina”.

Urmatorul pas consta în utilizarea acestor descoperiri pentru a traduce întregul manuscris si realizarea unui lexicon, însa Cheshire a recunoscut ca acest proces va fi unul de durata si va necesita finantare deoarece manuscrisul cuprinde peste 200 de pagini. „Acum, limbajul si sistemul de scriere a fost explicat, paginile manuscrisului au fost puse la dispozitia savantilor pentru a le explora si a dezvalui, în premiera, adevaratul continut lingvistic si informativ”, a adaugat el.

Rezolvarea misterului din spatele textului si ilustratiilor deschide calea catre întelegerea vietii de zi cu zi a femeilor din Europa medievala. Manuscrisul este compendiu despre remedii naturiste, bai terapeutice si interpretari astrologice legate de probleme fizice si psihice, reproducere si maternitate, cu care se confruntau femeile la acea vreme, dar textul contine si sfaturi despre prevenirea infectiilor în sarcina sau despre provocarea unui avort. Spre exemplu, formula „omor néna” înseamna „copil mort”, cuvântul „omor” regasindu-se si în prezent în limba româna.

Datarea cu carbon a manuscrisului a stabilit ca acesta a fost creat în perioada 1404-1438, infirmând ipotezele care presupuneau ca posibili autori pe calugarul franciscan Roger Bacon (1214-1292), unul dintre cei mai mari filozofi ai Evului Mediu, pe John Dee (1527-1608), astrolog si alchimist aflat în slujba reginei Elisabeta I a Angliei sau pe genialul Leonardo da Vinci (1452-1519).