***

 Marta Rainer a condus trei spitale în timpul Primului Război Mondial. A decedat pe 9 ianuarie 1950...

Marta Trancu-Rainer s-a născut pe 25 septembrie 1875, la Târgu Frumos, în familia negustorilor armeni Ana şi Lazăr Trancu. Fratele ei mai mare, Grigore Trancu-Iași, a devenit politician, profesor universitar și memorialist.

Orfană de tată la vârsta de 11 ani, Marta a studiat la pensionul Humpel din Iași, fiind bursieră externă. Pentru că își dorea să devină medic, s-a înscris la Facultatea de Medicină din Iași în 1893 şi la sfârșitul primului an de studii obține, datorită rezultatelor deosebite, bursa Fundației „Vasile Adamachi” a Academiei Române.

În anul 1899 termină studiile în medicină și pleacă la București pentru a se specializa în anatomie patologică cu profesorul Victor Babeș, însă înainte de a ajunge la marele profesor, tânăra s-a prezentat la Clinica medicală de la Spitalul Colțea condusă de George Stoicescu, iar acesta îi propune să rămână aici și să se specializeze în anatomie patologică alături de șeful de laborator de la Colţea, Francisc Iosif Rainer.

Marta participă la examenul pentru postul de medic secundar în chirurgie şi obține competenţe în chirurgie și ginecologie, iar pe 7 februarie 1903 se căsătoreşte cu Francisc Rainer, care era deja un reputat anatomist și antropolog.

În timpul Primului Război Mondial doctoriţa este mobilizată cu gradul de maior și conduce trei spitale militare – spitalul Colțea, spitalul de chirurgie instalat la Palatul Regal din Calea Victoriei, la cererea directă a Reginei Maria, și spitalul de la Școala de Poduri și Șosele, organizat de Societatea pentru Profilaxia Tuberculozei. În toate aceste instituții medicale doctorița se ocupă nu doar de conducerea administrativă, ci operează soldații răniți cot la cot cu chirurgii bărbaţi. Avea să scrie în jurnal: “Am îngenuncheat şi am jurat că atâta timp cât va ţine războiul am să-mi pun toate puterile în slujba ţării şi în tot acest timp să nu am nici un folos material”.

În timpul refugiului guvernului la Iaşi, medicii Marta şi Francisc Rainer rămân la Bucureşti. Aveau o fetiţă de 10 ani, Sofia, care va fi trimisă din oraş tocmai pentru ca ei să îşi poată dedica întreaga energie răniţilor de război care soseau în valuri, în timp ce spitalele se confruntau cu o criză acută de materiale sanitare.

Marta Rainer, în calitate de conducător a trei spitale, se agita în permanenţă pentru a face rost de alimente pentru cei internaţi, instrumentar şi materiale de primă necesitate pentru pansamente, dar continua să facă operaţii complicate. În acest timp, ocupaţia germană rechiziţiona toate bunurile, iar doctoriţa va nota în jurnal: “Nemţii ne cer în toate zilele icre negre pentru masa feldmareşalului Mackensen, sticle de whisky şi de şampanie. Pentru pâine se duce lumea noaptea la orele 1, carne nu se găseşte deloc.“

După război continuă cercetările alături de soțul ei, este aleasă în Academia de Medicină și devine membru de onoare al Societății de Biologie din București, dar în perioada interbelică se confruntă cu acuzaţii din partea mişcărilor antisemite din anii 1924–1925, iar soțul ei este acuzat că ar fi introdus studiul anatomiei pe viu.

Marta va deveni medic personal al reginei Maria şi al fiicelor acesteia, ocupându-se în mod special de principesele Mărioara și Ileana, fiind chemată deseori la Palatul Regal sau la Palatul Cotroceni, apoi va fi medic al reginei mamă Elena. Destoinica doctoriţă depăşeşte cu greu perioada tulbure din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mai ales pentru că unica sa fiică, Sofia Rainer, care urmase liceul în România, a plecat în Anglia pentru a face studii la Universitatea din Bristol, dar s-a înstrăinat de familie şi de ţară după ce s-a căsătorit cu Archibald Philip Laing Gordon.

În 1943, Francisc Rainer, şi el membru de onoare al Academiei Române, se autodiagnostichează cu cancer pulmonar, probabil din cauza expunerii îndelungate la vaporii de formol. Un timp, discretul medic a încercat să ascundă boala de soția și de prietenii săi, susținând că are o simplă pareză. Casa familiei Rainer a fost aproape distrusă la bombardamentele din aprilie 1944 și cei doi soţi au fost nevoiți să se mute în casa unui fost asistent, Ion Țurai, apoi doctorul Rainer a fost internat pentru tratamente la Spitalul nr. 303, unde cancerul s-a complicat cu metastaze pe creier.

În cele din urmă, Francisc Rainer a cerut să fie dus acasă, unde a murit în dimineața zilei de 4 august 1944. După terminarea războiului Marta Rainer şi-a deschis un cabinet particular de ginecologie, dar după venirea comuniștilor la putere casa i-a fost confiscată, iar ea ea fost nevoită să se mute în mansarda locuinței, în plină iarnă. Destoinica doctoriță a murit la vârsta de 75 de ani, pe 9 ianuarie 1950.