***

 Tu îmi trezești dorința de amor

     de Cornelia Climov 

Tu îmi trezești dorința de amor,

Ca roua dimineții ce sărută o floare,

Și-n sufletu-mi aprinzi un foc ușor,

Ce arde-n dor nebun, ș-apoi dogoare.

Privirea ta este seninul de izvor,

Când mă privești și inima-mi tresare,

Și glasul tău, un cânt fermecător,

Mă duce-n vis, spre zări de încântare.

Cu tine, clipa parcă stă pe loc,

Și lumea se transformă-n paradis,

Ești vraja mea, ești al iubirii foc,

În brațele-ți găsesc al meu abis.

În nopți de dor, sub clarul de lumină,

Cu tine, stelele mi-s mai senine

Și luna-ntreagă pare că se-nchină,

La dragostea ce-o simt eu pentru tine.

Cuvintele n-au glas să spună tot,

Ce inima-mi șoptește-n orice zi,

Doar tu, iubite, îmi ești antidot,

Și-mpreună vom înfrunta orice ar fi.

Rămâi, și dorul meu va fi etern,

Căci tu îmi ești al vieții mele odor,

Cu tine, orice zi devine un poem,

Tu îmi trezești dorința de amor.