***

 Când însuşi glasul .... Mihai Eminescu

Când însuşi glasul gândurilor tace,

Mă-ngână cântul unei dulci evlavii,

Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?

Din neguri reci plutind te vei desface?

Puterea nopţii blând însenina-vei

Cu ochii mari şi purtători de pace?

Resai din umbra vremilor încoace

Ca să te văd venind … ca-n vis, aşa vii!

Cobori încet… aproape, mai aproape,

Te pleacă iar zâmbind peste-a mea faţă,

A ta iubire c’um suspin arat-o,

Cu geana ta m-antinge pe pleope

Să simt fiorii stringerii în braţe,

Pe veci perduto, vecinic adorato!