***

 În dorul iernii cu zăpadă...

FEERIE DE IARNĂ

Rezemând sub cap imensa liră,

Iarna murmură și gerul cheamă...

Noaptea cu greu in ger respiră,

Stele luminează-n cer cu teamă.

Pășesc încet prin gândurile mele,

Ca să îmi adun in falduri amintiri...

Se împletesc in spumă de dantele,

Prin albe străluciri și aurii sclipiri.

Iar frigul se chinuie să-și prindă,

Din țurțuri podoabele de gheață...

În vatră, focul stă să se aprindă,

Căldură să pună-n picături de viață.

Un cântec straniu din țările de nord,

O melodie limpede, precum izvorul,

Coboară-ncet pe margini de fiord,

Trezind in miezul nopții visătorul.

Înflorește luna fulgi de nea in cer,

Adunând pe albe mâini mărgăritare...

Iar gerul, peste pământ e grănicer,

Pentru pașii pierduți în depărtare.

Elena Cășeriu 

10 ianuarie 2025