***

 N-am să te uit, iubite

     de Cornelia Climov 

N-am să te uit, iubite, chiar de-aș vrea,

În suflet mi-ai lăsat aprentă grea,

Cu ochii tăi, cu glasul tău blajin,

Ai fost al meu, și-am fost un singur chin.

N-am să te uit, căci dorul mă îndeamnă,

Prin amintiri, să caut a mea toamnă

Ești visul meu pierdut pe o cărare,

Un cântec stins ce încă mai tresare.

N-am să te uit, căci rana-i vie-n mine,

Și tot ce-a fost mai bun ține de tine.

Pe buze încă port sărutul tău,

Pe inimă, un nume sfânt mereu.

N-am să te uit, chiar dacă anii zboară,

În gânduri vii, cu o chemare clară.

Tu ești un dor ce nu vrea să dispară,

Un colț de rai ce încă mă-nfioară.

N-am să te uit, iubite, jur pe stele,

Pe nopțile ce ne-au fost martore grele,

Pe cerul nopții plin de promisiuni,

Pe drumul greu ce ne-a dus spre minuni.

Și de va fi să plec în zări târzii,

N-am să te uit, rămâi în poezii.

Cu lacrimi scriu iubirea ce-a fost vie,

N-am să te uit, iubite, pe vecie.