***

 Tu, fulg de nea, eu, omul de zăpadă 

Așteaptă-mă, la miezul nopții-n stradă

să-ți simt pe buze-aroma dintre ani,

tu, fulg de nea, eu, omul de zăpadă,

să te cuprind în brațe sub castani,

pe unde-am fost, la tine, toată vara,

pentru iubire, ca medicament,

dar îi mai simt, și azi, dulce povara,

și am nevoie, iar, de tratament.

Îți las fereastra inimii deschisă

și ușa la atriu, fără zăvor,

pe masă pun o candelă aprinsă,

să picure și ea, ca noi, de dor.

Să te ascunzi sub brad, într-o petală,

să nu-ți atingă pielea strop de ger

că i-ar strica finețea ei letală

și fantezia, chiar și din mister.

Să lași sărutul meu să te-nvelească

până cad artificii peste noi,

la miezul nopții, când o să vestească

Anul cel Nou, care, pentru-amândoi,

Va fi împodobit cu toate cele

pe care-n Anul vechi ni le-am dorit!

Eu voi avea iubirea unei stele!

Tu, o iubire pân’ la infinit!

versuri: Ioan Grigoraș

Un An Nou fericit, fulg de nea! Un An mai bun și mai bogat, tuturor!