Medici romaşcani şi bibliotecile lor particulare – aspiraţii şi orizont cultural (sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX)

În societatea românească modernă, intelectualitatea a avut rolul de a conceptualiza şi a da impulsul necesar transformărilor, reaşezării sale pe baze noi. Orizontul de cunoaştere şi de aşteptare al acestei categorii nu a fost liniar, nici omogen, depinzând de mediul de formare, contextul specific al educației primite, apoi de locul în care s-au stabilit şi activat, după cum au variat modalităţile şi gradul de implicare în societate, de aceea considerăm că subiectul acestui studiu suscită destul interes.

Perioada la care ne raportăm, ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi primele două decenii ale secolului XX, este aceea în care provincia, în cazul nostru Romanul, beneficiază de activitatea unor personalităţi care s-au implicat în viaţa socială, culturală şi politică, găsindu-şi relevanţa în comunitatea în care au trăit, ajutând la creşterea ei, contribuind la schimbarea mentalităţilor, creşterea nivelului de educaţie şi instrucţie, chiar în privinţa nivelului de trai al altor categorii sociale. Urmărind viaţa şi activitatea medicilor care au activat în Roman în această perioadă se pot distinge, cu uşurinţă, câteva figuri reprezentative, care au avut o influenţă directă în epocă, dar şi efecte în posteritate. Aceste personalităţi se încadrează în cunoscuta  definiţie a lui Jean Paul Sartre asupra intelectualului, considerat drept acela care nu doar că ajunge la o anumită pregătire de nivel superior,  care are preocupări intelectuale, ci se şi implică în viaţa publică, în viaţa Cetăţii.[1] . De altfel, influenţa franceză era încă puternică la sfârşitul secolului al XIX-lea, oferind modele şi un mediu specific de formare.[2] În cazul studiului nostru, amintim de specializarea în Franţa a unor medici care au profesat la Roman, precum Mihail Burada sau Alexandru Vasiliu.

Despre contextul local şi mediul în care s-au format intelectualii Romanului, ca şi despre activitatea unora dintre ei există studii^[3] care parcurg un traseu aproape complet. Mai puţin cunoscute, datorită în principal, lipsei surselor la care specialistul poate apela, sunt informaţiile asupra bibliotecilor lor particulare, Aceste biblioteci, ţinând de spaţiul privat, sunt un subiect deopotrivă interesant şi sensibil, dificil de studiat în modul în care s-au structurat, în conținutul ori  „destinul” lor, însă revelatoare pentru mentalitățile și preocupările posesorilor lor.

Se pot da câteva exemple, iar acestea sunt cu atât mai importante pentru înţelegerea preocupărilor intelectualilor din provincie. Ne-am oprit într-un demers inițial asupra  dr. Alexandru Vasiliu şi dr. Mihail Burada. Pentru cei doi medici menţionaţi anterior se poate face o analiză, pe baza cărţilor păstrate din bibliotecile lor particulare, după liste cuprinzând inventarul acestora și informații colaterale. Cazurile sunt interesante şi prin destinația diferită a patrimoniului de carte adunat într-o viaţă.[4]

Primul exemplu urmărit în studiul nostru este  dr. Alexandu Vasiliu (1859 – 1913). Acesta s-a remarcat atât prin activitatea sa profesională (a activat ca medic la Spitalul Precista Mare, medic de plasă în judeţul Roman şi mai apoi medic primar al judeţului), cât şi prin implicarea sa în viaţa publică a oraşului. Membru al unei elite profesionale, având o pregătire solidă de specialitate, făcută în ţară şi în străinătate, bun cunoscător al realităţilor româneşti şi interesat în special de ridicarea nivelului de igienă, de educaţie şi instrucţie a concetăţenilor săi, Alexandru Vasiliu a adunat în biblioteca sa particulară un număr impresionant de lucrări ale unor autori români şi străini, o bună parte dintre ele, aşa cum era şi firesc, fiind lucrări de specialitate medicală.

Conţinutul bibliotecii doctorului Vasiliu poate fi cunoscut datorită inventarierii sale, în două liste distincte, redactate la o distanţă în timp de aproximativ trei decenii. Acestea se regăsesc în patrimoniul Muzeului de Istorie din Roman, în colecția de iatroistorie, ajunse prin donația Societății de Istorie a Medicinei și Farmaciei „Dr. Epifanie Cozărescu” din Roman  și cele ulterioare cuprinzând arhiva personală a dr. Cozărescu.

S-a păstrat în arhiva personală a doctorului Epifanie Cozărescu[5] o listă cuprinzând inventarul bibliotecii doctorului Alexandru Vasiliu. Această listă conţine 350 de titluri de cărţi şi reviste şi este redactată chiar de dr. Vasiliu, pe 10 pagini (5 file), scrise cu cerneală neagră. Nu se poate şti cu precizie data la care a fost realizată această inventariere, oricum înainte de anul 1913. Această listă – inventar a fost recuperată de către profesorul romaşcan N. Gr. Steţcu şi ulterior a fost dată de acesta doctorului E.Cozărescu, așa cum confirmă însemnarea de pe prima pagină a dosarului.

A doua listă priveşte cărţile din biblioteca personală a doctorului A. Vasiliu care au făcut obiectul donaţiei către Societatea Culturală Miron Costin. Se vede că fost redactată de o altă persoană, mai puţin familiarizată cu numele autorilor şi titlurile lucrărilor de specialitate, cel mai probabil soţia doctorului. Lista este structurată în două părţi: prima cuprinde 113 titluri din literatura de specialitate medicală şi a doua conţine 53 titluri cărţi diverse. Ca o excepţie, între cărţile  menţionate în această a doua listă de inventar,  regăsim două volume apărute după anul 1913, anul de deces al dr. Vasiliu: O. Josué, La semiologie cardiaque actuelle, Ballière, Paris, 1914 şi A. Bădăreu – Tomşa, De la délégation imparfaite (teza de doctorat), Paris, 1914. Toate celelalte cărţi din această bibliotecă particulară sunt  adunate de însuşi dr. Vasiliu și consemnate de el în prima listă – inventar. O bună parte a bibliotecii personale a doctorului Alexandru Vasiliu a fost donată, de către soţia acestuia  Societăţii Culturale Miron Costin, societate ce a funcţionat în Roman începând cu anul 1907, avându-l de la început drept președinte onorific pe dr. Mihail Burada, până la decesul acestuia din anul 1918. Această donaţie a fost făcută  mult timp după decesul doctorului Vasiliu, cel mai probabil în anul 1931. În absenţa actului de donaţie propriu-zis se poate estima data acestei donaţii, funcţie de mărturiile  păstrate. Este cazul a două documente care au rezistat trecerii timpului: două adrese oficiale întocmite de conducerea Societăţii Culturale Miron Costin către donatoarea Olga Vasiliu.

În prima adresă, cu nr. 192 din 31 mai 1931, în numele Comitetului de conducere al Societăţii, preşedintele de atunci – Episcopul Lucian Triteanul şi directorul bibliotecii Nicolae Popovici – Podaşcă îi adresau “cele mai alese şi cele mai recunoscătoare mulţumiri” asigurând-o pe Olga Vasiliu că “felul cum va fi păstrată şi chipul cum va fi utilizată biblioteca donată va corespunde întocmai dorinţii D-Voastre şi va fi la înălţimea memoriei celui în amintirea căruia s-a făcut această donaţiune.”

Prin a doua adresă, cu nr. 325 din 1 iunie 1932, aceeaşi  reprezentanţi ai conducerii îi anunţau Olgăi Vasiliu numirea sa drept membră de onoare a Societăţii, în urma donaţiei făcute,  fiind o “modestă distincţiune ca un sincer şi devotat omagiu din partea membrilor Societăţii, pentru solicitudinea şi interesul ce purtaţi instituţiei noastre culturale”.

Olga Vasiliu a făcut nu doar un gest frumos în amintirea soţului său, ci a căutat să dea utilitate volumelor adunate de acesta, punându-le la dispoziţia celor interesaţi, prin intermediul unei societăţi culturale din urbe. Făcând o paralelă cu înfiinţarea primei biblioteci publice din Roman, datorate unei alte personalităţi ce a depăşit limitele oraşului de provincie – George Radu Melidon – putem vorbi despre strădaniile unor intelectuali de a valorifica bibliotecile lor particulare spre folosul obştesc, spre ridicarea standardelor  cultural – educative şi chiar de un fenomen de emulaţie. George Radu Melidon, pensionat în 1881 şi întors în Roman, donase municipalităţii locale, în aprilie 1885, un număr de 216 cărţi, spre a fi puse “la dispoziţia oricărui amator spre cetire şi cercetare”. Înfiinţarea bibliotecii a fost hotărâtă în şedinţa din 11 aprilie 1885 a Consiliului comunal, în cadrul căreia primarul de atunci al Romanului, dr. Pandele Grigorescu, a propus „(…) a se admite înfiinţarea unei biblioteci publice în comuna Roman”, subliniind, în acelaşi timp, rolul de deschizător de drum ce îi revenea lui G.R. Melidon”^[6]

Iniţiativele venite din partea unor intelectuali ai locului arată interesul şi adecvarea la o dimensiune specifică, educaţională şi culturală, a Romanului, reuşind să răspundă unei necesităţi a oraşului, oferindu-i o nouă deschidere. Astfel, îi vedem plasaţi pe aceeaşi direcţie cu alte personalităţi ale vremii. Medicul Constantin Esarcu[7] se pronunţase, într-un discurs din anul 1886, asupra rolului unor societăţi cu scop cultural în dezvoltarea spirituală a societăţii: „Când într-o ţară se află oameni, la oarecare depărtare de zgomotul luptelor absorbitoare ale zilei, care pot avea timpul să cugete şi să mediteze într-o sferă mai senină, [atunci] ei văd mai limpede adevăratele trebuinţe ale societăţii şi ale Statului[8]. Cu toate că era deosebit de activ, interesat de un spectru larg de domenii și ambițios, dr. Vasiliu aprecia ritmul de viaţă şi de muncă oferit de oraşul de provincie, răgazul necesar pentru reflecţie. Îşi exprima convingerea, prin contrast, privind dinamica Parisului, unde a urmat un stagiu de perfecționare: „Pot zice că civilizaţia asta nu constă în dezvoltarea armonică a tuturor facultăţilor intelectuale, afective şi instructive, ci mai mult în pervertirea lor în o muncă excesivă, analoagă cu munca silnică pe viaţă”[9]

Analizând conţinutul bibliotecii doctorului Alexandru Vasiliu, vedem că partea cea mai însemnată revine tomurilor de medicină, editate în ţară sau în străinătate. Fără a recurge la o analiză cantitativă amănunţită asupra cărţilor din biblioteca sa personală putem afirma că cele mai multe proveneau din Franţa, unde dr. Alex. Vasiliu a urmat acel stagiu de pregătire între anii 1903 şi 1904. Un fapt demn de consemnat este procurarea acestor cărţi în scurt timp după apariţia lor, ceea ce demonstrează că se raporta în permanenţă la noutăţile din domeniu. Spre exemplificare, iată câteva dintre cărţile din biblioteca dr. Vasiliu, aşa cum au fost ele consemnate în lista de inventar. prof. Paul Lefort, Aide-mémoire d’ hygiène et de médecine legale, 1 vol., 1889; A. Fort (n.n. Joseph Auguste Aristide Fort), Anatomie descriptive et dissection, tom II, par. I şi vol III, 2 vol.,  1875 ; Dr. J.A. Fort,  Pathologie et clinique chirurgicales, 2 vol., 1873 ; J. Briand, Manuel complet de médecine légale, 1 vol., 1863 ; G. Dieulafoy, Manuel de pathologie interne, 3 vol., 1896 (Paul Georges Dieulafoy) ; A. Laveran, J. Teissier, Nouveaux éléments de pathologie et de clinique médicale, vol. I,  1883 ; Dr. Ch. Vibert (avec une introduction par le prof. P. Bronardel), Précis de médecine legale, 1 vol.  1903 ; Dr. Ch. Vibert, Précis de toxicologie clinique et  médico – légale, 1 vol., 1900 ; Dr. Poincaré, Le systeme nerveux peripherique et central(centraux,n.n.).Leçons de physiologie, 3 vol., 1876 – 1877; Dr. A. Descroizilles, Traité élémentaire de Pathologie et de clinique infantiles, vol. I, II, 2 vol., 1890; Dr. Dujardin – Beaumetz, Traitement de(s) maladies de l’estomac, 1 vol., 1891; Dr. Gerard Encausse, Du traitement externe et psychique des maladies nerveuses, 1 vol., 1897; E. Bouchut, Nouveaux éléments de Pathologie générale et de Sémiologie,  1 vol., 1857; Dr. Fl. Robertet, Essai sur l’ encéphalite, 1 vol., 1865; Dr. G. Thibierge, Therapeutique des maladies de la peau, 2 vol. 1895; H. Beaunis, Nouveaux elements de physiologie humaine, 1 vol., 1876; Dr. E. Lancereaux, Traité de la goutte, 1 vol., 1910.

Pare plauzibil ca multe dintre cărţile adunate de dr. Alexandru Vasiliu să fie achiziţionate direct din Franţa, căci în lista – inventar a bibliotecii sale  sunt menţionaţi autori străini traduşi în limba franceză, (re)publicați în acea țară, deci ale căror cărți erau acolo mai ușor diponibile  spre a fi achiziționate.  Justificată ar fi prezenţa acestor volume şi prin buna cunoaştere a limbii franceze, pe care medicul romaşcan o prefera atunci când trebuia să consulte lucrări de specialitate medicală. Spre exemplu:  W. Hammond (trad. Par Dr. Labadies – Lagrave), Traité des maladies du systeme nerveux, 1 vol. , 1879; Dr. R. Von Krafft –Ebing (traduir par Dr. Ėmile Laurent), Traité clinique de psychiatrie, 1 vol., 1897; Dr. Ed. Henoch (traduit dr. Hendrix), Leçons clinique(s) sur les maladies des enfants, 1 vol., 1885; Dr Harald Hoffding (tr. Leon Poitevin), Esquisse d’une Psychologie fondée sur l’expérience, 1 vol., 1909; Dr. A. Strumpell (tr. dr. J. Schramme), Traite de pathologie speciale et de therapeutique des maladies internes,   2 vol., 1891; C. Sperino (trad. par A. Tresal), La syphilisation étudiée comme méthode curative et comme moyen prophylactique des maladies vénériennes, 1 vol., 1855

Lista de inventar a bibliotecii dr. Vasiliu  conţine şi două lucrări în limba italiană: Giacomo Nani, Trattato  teorico – pratico sur magnetismo animale, 1 vol. , 1850; Giuseppe Saverio Poli, Elementi di fisica sperimentale, 1 vol., 1817

În biblioteca dr. Vasiliu regăsim şi 17 volume în limba germană, din ediţia a IV-a a lucrării enciclopedice: Meyers, Conversations lexikon. Eine encyklopädie des allgemeinen Wissens,  1890.

Dintre autorii români ai cărţilor de medicină merită a fi menționați: Dr. A. Vianu, Curs de medicină legală, 1 vol., 1891; Dr. Vlădescu, Conjunctivita purulentă, 1 vol., 1875; dr. Toma Hepites, Manual teoretic şi practic pentru studiul moaşelor, 1 vol., 1896; Dr. G. Z. Petrescu, Studiu asupra cauzelor lăţirii şi stării actuale a sifilisului în România, 1 vol., 1910; Dr. C. Parhon, Studii asupra boalelor mentale şi nervoase în România, 1 vol., 1910; Dr. N. Manolescu, Studiu asupra miopiei, 1 vol., 1883; I. Augustin, Infecţiunea tifică – teza de doctorat în medicină, 1 vol. leg., 1883; Dr. Z. Petrescu, Elemente de terapeutică şi materie medicală, vol. I, p. I şi II, vol. II şi III, 4 vol., 1884; Dr. I. Felix, Tractat de higienă publică şi de poliţie sanitară, p. II, 1 vol., 1889; Dr. I. Kiriac, Curs clinic de patologie chirurgicală, 2 vol., 1892; Dr. A. Boicescu, Centrii nervoşi, 1 vol. 1887; Arhimandrit Dionisie Tesaleanul, Medicina practică, 1 vol., 1849, (n.n. Encolpiul doctorilor sau medicina practică)

Se adaugă cărţi diverse de literatură, poezie, lucrări de istorie, religie, filosofie, ş.a. Spre exemplu: L. Şăineanu, Dicţionar germano – român, 1 vol., 1887; L. Şăineanu, Dicţionar universal (al limbii române), 1 vol.; Theodor Codrescu, Presa franceză în Principatele Unite, 1 vol.  1856; Mihail Kogălniceanu, Cronicele României sau letopiseţele Moldaviei şi Valahiei, 2 vol., 1872, 1874; George Coşbuc, Fire de tort, 1 vol.; M. Eminescu, Poesii postume, 1 vol.,1902; Nicolae Filimon, Ciocoii vechiu şi noi,  1 vol., 1902; Const. Negruzzi, Poesii, 1 vol., 1873; Dr. P. Petrescu, Curs elementar de agricultură, 1 vol.,1906; A. Donici, Fabule, 1 vol.

O serie de cărţi priveau domenii aflate la graniţa ştiinţei, fiind legate de ocultism, magnetism, spiritism, preocupări în vogă prin anumite cercuri intelectuale din epocă.  Se pare că acestea din urmă i-au stârnit  un interes aparte, căci de la dr. Alexandru Vasiliu s-a păstrat un manuscris, de 69 pagini, (în numerotarea autorului unele pagini fiind trecute cu bis, astfel încât apare diferența față de nr. trecut de acesta pe file), purtând titlul Despre Ştiinţele oculte. Aceasta a fost  tema unei conferinţe susţinute de el în cadrul Societăţii Culturale Miron Costin, în anul 1907. Sunt interesante aceste preocupări, cu atât mai mult cu cât în Roman profesaseră înaintea lui medici apartenenți la masonerie (dr. Vafrino Marini și I. Vallianos), la fel și după el. În ceea ce îl privește nu am găsit vreo informație referitoare la o astfel de înregimentare. La manuscrisul menționat anterior se adaugă şi alte diverse însemnări ale doctorului A. Vasiliu – unele cu incidență în sfera sa profesională – dar mai succinte: Despre suflet şi materie, trei schiţe cu titlul Despre apă şi o lucrare Despre pelagră. Curiozitatea şi interesul doctorului romaşcan către aceste domenii se încadrează, de altfel, în spiritul vremii. Câţiva din autorii cunoscuţi care se regăsesc în biblioteca doctorului Alexandru Vasiliu, printr-o lucrare sau mai multe, sunt: Allan Kardek, (L’Évangile selon le spiritisne, Le livre des esprits, La Genese), Papus (Le Diable et l’occultisme, La science des mages, La Kaballa) Mesmer, (Magnétisme animal. Mémoires et aphorisms), Dr. Paul Gibier (Le spiritisme), Dr. Cullere (Magnétisme et hypnotisme), Philip Davis (Le spiritisme).

Tot din inventarul bibliotecii doctorului Vasiliu menţionăm  Constituţiunea Marelui Orient al României, din 1879. Un Almanach de Gotha din 1902 stă alături de lucrarea Prof. Nicolai Pavlovici – Apologetica creştină – curs de teologie fundamentală, 1897 şi o Psaltire din 1850. Cărţi precum Marie-Léon Vial, Le juif roi. Comment le détroner, Daniel Kimon, La guerre antijuive, 1898 sau  Édouard Drumont, Les jouifs contre la France, 1899 aflate în biblioteca doctorului Vasiliu îl arată pe acesta atent la problematica antievreiască, în epoca afacerii Dreyfuss. De altfel şi în societatea românească chestiunea evreiască îşi păstra actualitatea.

Se observă o diferenţă de 184 volume între prima listă de inventar, redactată de doctorul Vasiliu şi cea de–a doua, cea care face obiectul donaţiei. Lipsesc atât cărţi, cât şi revistele de specialitate, cum ar fi Spitalul, Apărătorul sănătăţei, La Semaine médicale. În privinţa acestor cărţi şi reviste care nu se regăsesc în lista donaţiei, nu se poate afirma cu certitudine că au fost păstrate de soţia sa, nici că au fost recuperate în colecţia Societăţii de Istorie a Medicinei şi Farmaciei din Roman, prin strădaniile fondatorului acesteia, doctorului Epifanie Cozărescu, unele putând proveni din bibliotecile altor medici din oraş. Într-o însemnare dactilografiată a doctorului Cozărescu, ce însoţeşte dosarul cu inventarul cărţilor donate Societăţii Culturale Miron Costin, acesta preciza că „o bună parte din aceste cărţi au fost recuperate (ca prin minune) de subsemnatul şi depuse în Biblioteca Muzeului Medico – istoric al spitalului”. Identificarea cu precizie a acestor exemplare este condiţionată de prezenţa unei semnături sau parafe. O parte dintre ele au fost identificate. Pentru altele însă, în absenţa vreunui semn asupra apartenenţei lor la biblioteca personală a doctorului Alexandru Vasiliu, nu putem confirma veridicitatea afirmaţiei doctorului Cozărescu. Spre exemplu dăm cazul acelui Dictionnaire grec – francais, din 1817, aflat printre cărţile muzeului medico – istoric romaşcan, ce nu conţine însă nici un indiciu asupra fostului posesor.

Se păstrează din lucrările de specialitate publicate de dr. Alexandru Vasiliu[10]: Despre emoragia cerebrală, Tipografia Curţii Regale, Bucureşti, 1886, (purtând dedicaţia autorului pe pagina de titlu); Cauzele întinderei pelagrei în România şi mijloacele de combatere, Tip. Leon Friedmann, Roman, 1907 (recuperată din biblioteca doctorului Franz Dămătârcă, după cum indică parafa aplicată pe coperta I). Listele de inventar ale bibliotecii doctorului Vasiliu nu cuprind însă lucrările al căror autor a fost. Putem aprecia această lacună drept un semn de modestie. A publicat şi o serie de 3 articole în revista Spitalul din capitală, în anul 1897, sub titlul Un secol de la fundarea Spitalului Precista Mare din Roman. Primele preocupări de recuperare a trecutului vieţii medicale din Roman se datorează doctorului  Vasiliu, fiind astfel precursor al dr. Epifanie Cozărescu în studiile de iatroistorie. De altfel, de la soţia sa, Olga Vasiliu, a recuperat dr. Cozărescu însemnări, fotografii, documente şi obiecte formând un embrion al colecţiei de istorie a medicinei şi farmaciei din Roman.  Se vede că preocupările doctorului Vasiliu au acoperit mai mult decât activitatea de strictă specialitate. Prin conferinţele publice, în cadrul Societăţii Culturale Miron Costin, a contribuit la deşteptarea conştiinţelor. A fost un model în ceea ce priveşte dezvoltarea profesională şi bun cunoscător al realităţilor din societatea românească, dispus să contribuie la reaşezarea acesteia, spre a recupera distanţa faţă de occidentul european.

Despre doctorul Mihail Burada (1842 – 1918), medic primar la Spitalul Precista Mare din Roman, putem spune, fără urmă de îndoială, că avea o largă deschidere culturală. Descindea dintr-o familie cu un nivel superior de educaţie, iar pregătirea sa atât în domeniul medical, cât şi în cel muzical, îl plasau printre membrii aceleiaşi elite, restrânsă numeric în oraşul de provincie, dar cu atât mai importantă prin misiunea care îi revenea. Preocupările acestuia converg către cele ale doctorului Alexandu Vasiliu, vizibil mai ales în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată în cadrul Societăţii Culturale Miron Costin din Roman,  chiar mai mult decât acesta. Privind atât profesia de medic, cât şi activitatea didactică, ambele bucurându-se de recunoaştere în urbe, dar şi postura de senator de Roman, nu e un fapt surprinzător că dr. Mihail Burada a fost ales preşedinte al Societăţii Culturale Miron Costin, de la data înfiinţării acesteia. Calităţile personale şi prestigiul de care se bucura dr. Burada atrăgeau atenţia şi un potenţial public pentru tânăra societate culturală. Doctorul Burada a fost una din personalitățile complexe ce s-a implicat în societate, dincolo de granițele specializării sale, primind  recunoașterea contemporanilor săi, lăsând amprente de neșters și consecințe pentru viitor. [11]

Preocupările acestei societăţi culturale nu se adresau doar elitei din urbe, ci se orientau către un public divers, cu o ofertă bogată, prin seratele muzicale, ciclurile de conferinţe săptămânale, șezătorile sau serbările populare organizate, temele şi personalităţile  pe care le aduceau în faţa amatorilor de cultură. Burada însuşi, autor al unor piese muzicale,[12] dar și pianist (fiind cunoscute și lecțiile pe care le acorda Sidoniei Hogaș), a avut o contribuţie la coagularea nucleului care a dat naştere ulterior Societăţii Miron Costin. Prin exemple şi eforturi personale, coagulate în jurul unei societăţi culturale, intelectualitatea din provincie căuta un drum propice pentru stimularea interesului unor categorii diverse de populație (ca vârstă, pregătire, ş.a.) către instrucţia superioară. Momentul apariţiei acestei societăţi nu a fost întâmplător,  căci „La Belle Epoque” și principiile unei educații solide s-au regăsit și în provincia românească. Un factor favorizant a fost dinamica elitei, strânsă în grupuri cu preocupări şi afinităţi comune, În jurul acesteia gravitau alte categorii, în creştere numerică, consecinţă a generalizării accesului la învătământ şi a unei creşteri a potenţialului economic din zonă.  În epocă, nu au lipsit vocile critice, cum este cazul profesorului Nicolae Apostol (și el membru în aceeași Societate culturală Miron Costin), cel care condamna, în presa locală,  preferinţele de lectură ale publicului romaşcan, aplecarea lui spre distracţii facile, mai puţin spre “cetitul serios”.^[13] Publicul eterogen (așa cum sugerează sursele cunoscute, mai ales presa locală a vremii) arată o tendință de creștere a interesului către ofertele de calitate. Practica profesională, un anumit potenţial material, capacitatea intelectuală şi preocupările elitei trebuiau să dea un exemplu de urmat, orientarea către un nivel superior. Odată direcţiile stabilite, fie și drept „modă”, reglarea societăţii avea calea deschisă.

Asumarea unui rol atât de ambiţios trebuia să pornească din convingere.  Cu un statut profesional bine întemeiat, întrând în contact direct cu problemele sociale, nu doar cu cele de sănătate ale romaşcanilor, doctorul Burada a găsit în domeniul cultural şi artistic un mijloc de intervenţie. Nu trebuie omise aici nici  preocupările filantropice ale Societăţii Culturale Miron Costin, puse în valoare mai ales în timpul primului război mondial.

În încercarea de a pătrunde în intimitatea vieţii private a doctorului Burada, pentru a găsi resorturile motivaţionale ale implicării sale, căutând informaţii despre biblioteca sa particulară constatâm că nu s-au păstrat decât câteva informaţii sumare şi conjuncturale. După moartea dr. Burada soţia sa i-a vândut biblioteca unui anticar din Roman, fără a se cunoaşte câte și ce cărți cuprindea, nici data înstrăinări sau numele respectivului cumpărător.[14] Ion Christea Ştefănescu, vicepreşedintele Societăţii Miron Costin ar fi cumpărat câteva cărţi pentru biblioteca societăţii. O altă carte recuperată ar fi fost o Psaltire, din sec. al XVIII-lea sau al XIX-lea, despre care anticarul afirma că ar fi aparţinut iniţial vornicului Burada, tatăl doctorului. Aceasta a fost ulterior donată Bibliotecii Episcopiei Romanului, dar au rămas doar urmele prezenței acesteia, cartea nemaifiind găsită în inventarul de astăzi al instituției susmenționate. Au fost însă recuperate o parte din partiturile al căror autor era M. Burada şi un exemplar al lucrării sale de doctorat. Acestea se regăsesc în colecţia de iatroistorie a Muzeului de Istorie Roman.[15] Lipsa de interes a soției față de cărțile adunate de soțul său, poate și alte considerente personale au dus la risipirea bibliotecii personale alcătuite de dr. M. Burada, rămănând doar amintirea ei și efectele implicării publice ale acestuia.

Similitudinile dintre cei doi medici prezentaţi mai sus pot fi găsite în nivelul de pregătire, perioada în care au activat, preferinţa pentru practicarea medicinei în oraşul de provincie, implicarea culturală, liantul fiind Societatea Culturală Miron Costin. De la sfera vieţii private până la sprijinirea manifestărilor desfăşurate în spaţiul public, activitatea acestor intelectuali ai Romanului a fost concentrată pe valorificarea propriilor energii creatoare.  În acelaşi timp, au căutat căi şi mijloace prin care să  contribuie la extinderea orizontului cultural al concetăţenilor lor, devenind modele pentru  atitudini şi acţiune în provincie, contribuind la consolidarea societății moderne.

Autor:  muzeograf  Iulia Cristina Butnariu

[1] J.-P. Sartre, Plaidoyer pour les intellectuels, ed Gallimard, 1972, p. 12

[2] I Bulei, Românii în secolele XIX – XX.Europenizarea, ed. Litera, Bucureşti, 2011, p. 31

[3] Iulia Butnariu, Din trecutul vieţii medicale romaşcane. Viaţa şi activitatea doctorului Alexandru Vasiliu, în “Carpica”, t. XXXIX, ed. Magic Print, Oneşti, 2010, p. 280 – 297; Iulia Butnariu, Doctorul Mihail Burada. Mărturii documentare din colecţiile Muzeului de Istorie Roman, în “Memoria Antiquitatis”, t. XXVIII, ed. Constantin Matasă, Piatra Neamţ, 2012, p. 355 – 380; xxx, Din istoria oraşului Roman (1392 – 1992), Societatea Culturală “Roman – 600”, Roman, 1992, p. 299 – 355, E. Cozărescu, O. Clocotici, Istoricul Spitalului Municipal „Precista Mare” din Roman până la bicentenar (1998); parţial şi al vieţii medico – farmaceutice romaşcane, S C Ştiinţă şi Tehnică, Roman, 2001, p. 18 – 25

[4] Colecţia de iatroistorie din patrimonial M.I.R. – Fond Epifanie Cozărescu, v. Iulia Butnariu, Relu Butnariu, Donaţia Societăţii de Istorie a Medicinei şi Farmaciei din Roman, în „Memoria Antiquitatis”, ed. Constantin Matasă, Piatra Neamţ, t. XXVII, 2011, p 505 – 519

[5]   Colecţia de iatroistorie din patrimoniul M.I.R. – Fond Epifanie Cozarescu şi arhiva personală a dr. E. Cozărescu păstrează, între alte mărturii asupra trecutului vieţii medicale din zona Romanului, dosare relative la activitatea doctorului Alexandru Vasiliu, vezi şi R. Butnariu (coord.), O viaţă în slujba semenilor: Doctorul Epifanie Cozărescu, ed. Muşatinia, Roman, 2011, p. 85 – 86

[6]  Dana Vega, Maria Vartolaş, Biblioteca Municipală „George Radu Melidon” Roman, ed. Muşatinia, Roman, 2005, p. 11,

vezi Actul de donaţie din data de 2 aprilie 1885:

“Domnule Primar,

Considerând că Romanul posedă de mai mulţi ani, mai multe şcoli primare şi secundare publice şi private, care au trebuit să producă măcar cetitori cu dorinţă de a-şi spori cunoştinţele şi a-şi satisface curiozitatea prin lectură.

Am onoarea a oferi în dar Comunei mele natale Roman două sute şasesprezece volume, cărţi legate şi relativ la ştiinţă, litere şi istorie naţională dupre alăturatul inventar, ca un prinos cetăţenesc din singura avere ce am.(….)”

[7] Constantin Esarcu (1836 – 1898) a fost naturalist, medic, pedagog, diplomat și om politic, membru corespondent al Academiei Române

[8] Constantin Esarcu, Discursul pronunţat cu ocazia punerii pietrei fundamentale a palatului Ateneului, 26 octombrie 1886, în vol. Octavian Buda (coord.), „Despre regenerarea şi … degenerarea unei naţiuni (Discursuri inaugurale medicale în vremea lui Carol I, 1872 – 1912)”, Tritonic Publishing, Bucureşti, 2009, p.87

[9] scrisoare din 18/31 martie 1904, dr. Vasiliu către soţia sa, în Colecţia de iatroistorie din patrimoniul M.I.R. – Fond Epifanie Cozărescu; de altfel dr Vasiliu era și un iubitor de călătorii, mergând alături de soția sa, cunoscând și alte metropole europene, dintre care Parisul îi păruse orașul cel mai aglomerat, zgomotos și lipsit de igienă

[10] acestea se regăses, în prezent, în Colecţia de iatroistorie din patrimoniul M.I.R. – Fond Epifanie Cozarescu, vezi şi  Iulia Butnariu, Din trecutul vieţii medicale romaşcane. Viaţa şi activitatea doctorului Alexandru Vasiliu, în “Carpica”, t. XXXIX, ed. Magic Print, Oneşti, 2010, p. 294 – 295

[11] ; Iulia Butnariu, Doctorul Mihail Burada. Mărturii documentare din colecţiile Muzeului de Istorie Roman, în “Memoria Antiquitatis”, t. XXVIII, ed. Constantin Matasă, Piatra Neamţ, 2012, p. 355 – 380

[12] E. Cozărescu, O. Clocotici, op. cit., p. 22

[13] În ziarul local Actualitatea, nr.4 din 2 decembrie 1912, p. 1

[14]  Într-un Dosar cu notiţe şi însemnări ale dr. E. Cozărescu despre Mihail Burada  (în Colecţia de iatroistorie din patrimoniul M.I.R. – Fond Epifanie Cozarescu) se consemna înstrăinarea bibliotecii particulare a dr. Burada

[15]  Iulia Butnariu, Relu Butnariu, Donaţia Societăţii de Istorie a Medicinei şi Farmaciei din Roman, în „Memoria Antiquitatis”, ed. Constantin Matasă, Piatra Neamţ, t. XXVII, 2011, p 511

"Cititor feroce"

Am invatat sa citesc de pe la varsta de patru ani... si ceva... Nu a fost problema prea mare sa invat literele, se pare ca am o memorie vizuala foarte buna. Si, cel putin pana acum (si in continuare, cat ma vor tinea puterile), cititul a fost una dintre principalele mele indeletniciri si modalitati de petrecere a timpului liber. Mai tarziu, inainte de a implini 11 ani, cred, am deprins si indeletnicirea dezlegarii problemelor rebusistice, mai intai cu careurile clasice, apoi si cu alte variante de rebus/enigmistica; integramele le-am deprins repede, insa mi s-au parut prea facile, prea usoare pentru nivelul la care ajunsesem in acel moment, asa ca am abandonat ideea, caci gandeam solutia cu mult mai repede decat reuseam sa o scriu pe hartie.
Cu lectura am continuat sa ma indeletnicesc din ce in ce mai mult. La inceput aproape numai pentru placerea-mi proprie, apoi din ce in ce mai mult de nevoie, ca sa imi satisfac nevoile de documentare profesionala; asa ca cele cateva ore pe zi pe care le dedic lecturii mi se par adesea insuficiente. Asa ca incerc sa citesc ori de cate ori gasesc o farama de timp mai liber. Mai mereu iau cu mine una sau mai multe carti la servici, sperand ca se mai poate gasi un moment cand nu am prea multede facut; si, decat sa am parte de timpi morti, prefer sa citesc ceva. In plus simt ca, daca am ce face (citit sau rebus), timpul trece mai usor cand trebuie sa fiu prezenta intr-un loc unde trebuie sa stau mai multe ore fara ca sa am neaparat treaba non-stop, cu alte cuvinte sa fiu acolo de Doamne-fereste se iveste ceva de facut. In plus, disparand starea de plictiseala, dispare si starea de somnolenta sau de reducere a atentiei, asa ca pot oricand sa imi redistribui atentia spre orice s-ar ivi de facut la un moment dat.
De citit citesc de oriunde. Depinde de locul unde ma gasesc si de circumstante. Acasa, avand acces si la biblioteca si la internet la discretie, citesc atat de pe suport de hartie cat si de pe suport electronic. Alternativ, ca sa nu imi oboseasca ochii si corpul, nevoit sa stea intr-o anumita pozitie timp mai indelungat. In afara casei prefer sa imi iau una sau mai multe carti cu mine, depinzand de timpul de care as putea dispune pentru citit. Avand ceva de citit la mine, pot sta ore intregi fara sa ma plictisesc, desigur in limita rezistentei fizice si respectand un timp rezonabil de odihna.
De multe ori am impresia ca , oricat as citi, as ramane mereu in urma cu achizitia de noi si noi informatii si cu reimprospatarea permanenta a informatiilor deja primite candva. De aceea consider ca nu as putea cu nici un chip sa ma plictisesc de citit sau sa cred ca nu as mai avea ce citi. Si asta pentru ca mereu mai apare cate ceva nou si mereu simtim nevoia sa recitim ceva mereu cu alti ochi sin din alte unghiuri si puncte de vedere.

Cardul de cititor feroce

Bravo! Ești foarte aproape să intri în comunitatea celor care, nu numai că citesc mult și inteligent, dar știu să se și bucure de micile plăceri ale vieții și asta cu cheltuială mai puțină. Cu numai 60 de lei, ai un an întreg de reduceri la cărți, jocuri, ceainării, cafenele și alte beneficii. Ca să nu mai vorbim de cât de apreciat/ă vei fi când vei arăta cardul fiindcă nu e un card oarecare, ci unul de cititor feroce.


Noi credem că merită să ți-l iei și, dacă iți trece prin cap vreun prieten care s-ar bucura să-l aibă, spune-i și lui despre card sau fă-i-l cadou. Dă click aici și-n cel mai scurt timp o să ai cardul de cititor feroce la tine în buzunar.


Lista de parteneri:

• Editura Nemira - 25%
• Elefant.ro - 25%
• World Gym Academy - 25%
• Anthony Frost - 20%
• Green Tea - 15%
• Lente Cafe - 15%
• Okian.ro - 15%
• Revista de Povestiri - 15%
• La Un Ceai - 15%
• Bacania Veche - 10%
• Bike XCS - 10%
• BookLand - 10% (peste promoțiile existente deja)
• Infinitea - 10%
• Ramayana - 10%
• Godot café&teatru - 10%
• Taraba de Jocuri - 10%
• Daily Brands - 10%
• magazinultau.ro - 10%

Cardul este valabil 12 luni de la achiziția acestuia. Lista partenerilor este deschisă. Dorim să creștem constant numărul partenerilor bookblog.ro, dar ne asumăm și dreptul de a sista colaborarea cu unii dintre parteneri dacă nu sunt respectate condițiile de discount. Reducerile nu se aplică în alte campanii promoționale ale partenerilor.

Câteva vorbe despre parteneri

Editura Nemira - 25%
Editura Nemira, una dintre primele edituri particulare din Romania, se află de 21 de ani în topul preferinţelor cititorilor, prin prestigiul autorilor şi rafinamentul cărţior. Iniţial asociată cu literatura science-fiction, graţie colecţiei Nautilus SF, aflată în continuare în topul preferinţelor cititorilor, Nemira s-a afirmat ulterior cu nenumarate colecţii, cu primele cărţi în format electronic şi cu propriul lanţ de librării.

Elefant.ro - 25%
Cea mai mare și cea mai apreciată librărie online oferă clienților o vastă selecție de carte – peste 40.000 de titluri, de muzică – peste 10.000 de albume și de filme – peste 2500 de titluri.

World Gym Academy - 25%
Mens sana in corpore sano - O minte sanatoasa intr-un corp sanatos este motto-ul salii de fitness World Gym Academy. Ei vin la intampinarea celor care isi doresc un stil de viata mai sanatos oferindu-le o reducere de 25% pentru abonamentul lunar FULL, atat fetelor cat si baietilor care detin Cardul de Cititor Feroce. Prin urmare, fetele vor plati numai 75 RON in loc de 100, iar baietii doar 90 RON in loc de 120. Iar ca sa fie super-oferta, aveti si 8 sedinte de sauna incluse in acest pret promotional. Va asteptam!

Anthony Frost - 20%
Librăria vă așteaptă cu titluri în engleză. De la clasici, la cele mai noi apariții, pe toate le găsiți în Librăria Engleză. Într-o atmosferă de iubitori de carte, mai ales internațională, vă puteți delecta cu romanele voastre preferate, în original.

Green Tea - 15%
Într-o superbă casă cu parfum interbelic și atmosferă caldă, veți descoperi puțin din farmecul a patru culturi diferite în patru saloane : Clasic, Japonez, Indian și Micul Paris.
Veți găsi peste 100 de sortimente de ceai, sandvișuri și bruschete, prăjituri, fursecuri, dulcețuri, precum și un magazin din care puteți cumpăra ceaiuri, accesorii pentru ceai, ceainice, decorațiuni, etc.
În orice loc al ceainăriei, aveți acces gratuit la Internet Wireless.
De asemenea, peste tot în casă aveți cărți aduse special pentru cei care își doresc lectură.

Lente Cafe - 15%
Un loc în care să te simți ca acasă, Într-un soi de intimitate relaxata în care, totuși, să poți primi aproape și oameni pe care îi stii mai puțin sau ai vrea să îi știi mai mult. Așa că ești invitat într-o cafenea ca o sufragerie cu multă muzică bună, oameni frumoși.

Okian.ro - 15%
Având acces la titluri în limba engleză și limba română și organizate în peste 500 de categorii și subcategorii, cărţile de pe OKIAN.ro acoperă orice domeniu: de la pedagogie, termodinamică şi medicină naturistă, până la sculptură, religie şi sport extrem.

Revista de Povestiri - 15%
Revista de Povestiri își propune să devină un spațiu al imaginației, al talentului literar liber și deschis spre interacțiune, spre joc. Creațiile care te întâmpină aici spun o poveste, fie că o fac prin genul povestirii, al poeziei, al imaginii sau în alt fel. Din martie, Revista de Povestiri apare lunar, pe hârtie și își bucură cititorii cu lansări originale și creative.

La Un Ceai - 15%
„La un ceai" este o ceainărie adorabil de atemporală în stil art-deco, un loc cald și prietenos unde te
vei simți ca acasă. Pe lângă ceaiurile aromate și prăjiturile delicioase după savurarea cărora vei cere
cu sigurantă rețeta, la un ceai te așteaptă proiecții de film, întâlniri cinefile cu oameni din domeniul
cinematografiei, un atelier de lucrușoare handmade, cluburi de lectură, seri de board games și
oameni talentați care fac mai mult decât să îți servească ceaiul, ei îți vor arăta și câteva dintre
lucrările lor răspândite armonios prin ceainărie.

Bacania Veche - 10%
Băcănia este un pariu cu mâncarea buna. Însa cel mai bine este să treci prin Barbu Văcărescu și să intri în contact cu ideea. Guști ceva, schimbi o vorbă, te uiți prin rafturi și vitrine… Și-abia atunci vei înțelege povestea asta!

Bike XCS - 10%
În magazinele de biciclete Bike XCS te întâmpină întotdeauna oameni entuziaști, pricepuți și evident pasionați până peste cap de biciclete. Vei găsi o gamă veselă de biciclete asezonate cu coșulețe unde îți poți pune cărțile atunci când mergi la picnic sau în oraș. Pe lângă biciclete, în magazinele Bike XCS găsesti piese de schimb, accesorii de cea mai bună calitate și tot ce ai nevoie pentru ca tu și bicicleta ta să fiți în siguranță oriunde v-ați afla. Le găsiti pe toate în două showroom-uri din București, în Baba Novac nr 11 si in Bd. Lacul Tei nr 126-128, acolo unde veți primi service profesional pentru orice tip de problemă și orice tip de bicicleta și de asemenea beneficiați și de consiliere în vederea alegerii unei noi biciclete.

BookLand - 10% (peste promoțiile existente deja)
„BookLand vine unde oamenii sunt deja. Nu-i cheama, ci ii urmeaza!”. Sub aceasta deviza am lansat in 2011 primul Targ de carte la mall, urmand apoi cititorii in piete centrale / parcuri timp de 10 luni in fiecare an. Odata plecata Caravana din orasul lor, pentru a pastra legatura continua cu clientii intalniti am lansat si libraria online www.book-land.ro, care oferã mii de titluri de carte, muzica, film, jocuri, cadouri si biroticã. Odata creat contul pe www.book-land.ro clientul beneficiaza de un voucher de 5 lei, iar prima comanda in valoare de minim 50 lei i se livreaza cu transport gratuit.Pe langa preturile reduse cu pana la 25%, in fiecare colet adaugam cadouri variate!”
Infinitea - 10%
Relaxează-te la Ceainăria Infinitea într-un decor clasic cu accente baroce și o atmosferă rafinată!
Ceaiuri, dulcețuri, biscuiți asortați, torturi cu ciocolată belgiană, acompaniate de ritmuri de jazz și chillout, sunt coordonatele unor momente armonioase, trăite departe de ritmul vibrant al fiecărei zilei.

Ramayana - 10%
Deschisă de 3 ani, Ramayana Cafe este în continuare singura cafenea din București unde poți să te răsfeți cu produse exotice, să te lăfăi în decoruri bogate, orientale și să uiți să mai pleci, deoarece este deschis Non-Stop.
Inspirată din poveștile cu 1001 de nopti, Ramayana păstrează ce este mai bun din cultura vestică. Pe lângă decorul oriental și decorațiunile bogate, muzica din Ramayana întregește atmosfera, fiind extrem de diversă și atent selecționată.

Godot café&teatru - 10%
Propune un concept unic, îmbinând fizionomia unei cafenele cu cea a teatrului clasic. Este un spaţiu multicultural elegant, cu atmosferă interbelică, dotat cu scenă, cortină şi pian. Un loc în care pur şi simplu te simţi bine. Dedicat exclusiv evenimentelor culturale independente, Godot prezintă în fiecare seară spectacole de teatru contemporan, concerte, impro-show-uri, proiecţii de film sau expoziţii de fotografie. Din noiembrie 2010, când şi-a deschis porţile, Godot a fost gazda unui număr impresionant de artişti care au susţinut spectacole şi concerte cu sala plină. La Godot, cafeaua se serveşte alături de artiştii preferaţi, în fiecare zi, pe Str. Blănari nr. 14.

Taraba de Jocuri - 10%
TARABAdeJOCURI.ro își propune să-ți ofere numeroase ocazii de joacă cu jocuri amuzante. Board games sunt jocuri de strategie, nu de noroc, care te vor distra și relaxa în același timp.
Îți prezentăm câteva motive pentru care merită să încerci aceste jocuri:
Strategie - încearcă noile jocuri de strategie și vei avea o surpriză placută.
Interacțiune - jocurile de strategie pot fi jucate în minim 2 jucători, iar acțiunea se desfășoară în mediul real, concurenții aflându-se la aceeași masă.
Independența și versatilitate - jocurile pot fi jucate oriunde, oricând, fără a fi nevoie de conexiune la internet sau surse de curent.
Noutate - jocurile de strategie sunt fascinante și diferă de la un joc la altul..

Daily Brands - 10%
Daily Brands este un club exclusivist de shopping online, adresat celor pasionati de moda, pentru care propria imagine conteaza cu adevarat. Iti oferim in fiecare zi colectii ale celor mai renumite branduri internationale, la preturi cu pana la 70% mai mici decat in magazine.

magazinultau.ro - 10%
Pe magazinultau.ro poți găsi cele mai distractive și diverse jocuri și cele mai noi apariții editoriale ale editurilor importante din România. Magazinul mai oferă produse IT, electrice și electrocasnice.Reducerea se aplică doar la gama de cărți și de jocuri.

Ia-ți acum cardul de cititor feroce!

(Super)blog

Va povesteam ca de la inceputul lunii am inceput sa scriu pe unul dintre bloguri tot felul de advertoriale cu care m-am inscris intr-o competitie de blogging. Deja s-au adunat 11 postari pe blog inscrise in tot atatea probe. Pe de o parte recunosc ca e epuizant, pe de alta parte recunosc ca imi place mai mult decat in celelalte editii.
Este epuizant pentru ca de trei ori pe saptamana trebuie sa scrii un articol suficient de lung pe blog; doar simpla scriere a articulului respectiv, in conditiile in care trebuie sa fie un articol de minim 3-400 de cuvinte si ajungand chiar spre 500-1000 de cuvinte sau chiar "no limit" reprezinta un consum de timp si energie. Plus ca trebuie sa respecti anumite criterii atat tehnice cat si, sa le zicem, artistice. Dar recunosc ca imi place ideea de a scrie liber si totodata respectand niste teme si criterii impuse, impunandu-mi sa nu ma grabesc sa termin repede articolul si sa il scriu de mantuiala. Este un exercitiu de imaginatie si de creativitate excelent care stimuleaza teribil intelectul.
Nu am ajuns inca la stadiul in care sa ma visez in postura de castigator al concursului. Nici macar nu ma vad castigand vreun premiu macar la una dintre probe. Sunt sigura ca sunt multi alti concurenti cu mult mai talentati si mai experimentati decat mine si, mai mult, sunt concurenti care au posibilitatea de a se dedica mult mai mult scrisului, avand timp si dexteritate sa conceapa articole mai "dichisite" si mai "migalite", cu alte cuvinte mai pe placul juratilor. Important pentru mine este sa imi dezvolt abilitatile de exprimare si de comunicare cu ceilalti.
Saptamana viitoare voi mai incerca sa concep, sa scriu si sa inscriu in competitie inca trei articole. Primul va fi scris, pe cat posibil, chiar in cursul zilei de maine. Desi imi va parea epuizant, ma straduiesc sa termin competitia cu bine si sa ma plasez in postura de finalist. Pe cat posibil pe un loc mai bun decat in editia precedenta. Si sper sa reusesc. Trebuie sa reusesc!!!

Marele zodiac al iubirii-Zodia BERBECULUI

Zodia BERBECULUI

– ARIES –

21 martie – 20 aprilie

Caseta cu bijuterii a nativului în zodia BERBECULUI
1. Caracterul – fierbinte, arzător, pasional, entuziast, super-inflamabil, asemenea unui combustibil folosit la maşinile de zburat. Berbecul este o zodie de Foc, el marcând echinocţiul de primăvară, adică un început de aprindere, profundă şi implacabilă, a tuturor celor ale firii, ale vieţii.
2. Ziua norocoasă – Marţi. Este ziua neodihnei, ziua luptătorilor înnăscuţi, a oamenilor cu spirit de competiţie niciodată tocit, dar al căror fond de cinste şi demnitate este cuprinzător şi benefic, atât pentru ei, cât şi pentru cei din jurul lor.
3. Cifra norocoasă – 9, cifră misterioasă şi foarte mobilă ce sugerează faptul că oricând e posibilă, totuşi, o schimbare de situaţie. Norocoase sunt pentru Berbec şi toate celelalte numere divizibile cu 9.
4. Piatra norocoasă – briliantul, un diamant şlefuit, având multe faţete şi cu posibilităţi numeroase de absorbţie, dar şi de reflectare a luminii. Briliantul sugerează şi faptul că Berbecul poate fi şi un jucăuş, un jucăuş mereu surprinzător. Alte pietre ce poartă noroc Berbecului: ametistul şi acvamarinul. Metalul înstăpânit de încăpăţânatul Berbec este fierul, cel mai important dintre metalele aflate în folosinţa oamenilor.
5. Culoarea norocoasă – roşul, roşul cât mai aprins cu putinţă. Unii spun că acest roşu poate fi ca sângele bogat în oxigen, alţii că e roşul pe care-l are focul atunci când arde vesel. În vorbirea populară se foloseşte expresia “floare roşie ca focul”. Această expresie ar putea spune totul despre cu-loarea purtătoare de şansă a Berbecului. Tradiţia slavă asemuieşte roşul, culoarea roşie, cu frumosul. Berbecul iubeşte strălucirea culorilor şi, din acest motiv, va avea noroc şi din partea culorilor aurii, a galbenului lunar şi a zmeuriului. Unii astrologi sunt de părere că Berbecul ar trebui să se însoţească şi cu verdele, o culoare ce dă putere, vitalitate.
6. Floarea norocoasă. Sunt mai multe flori ce poartă noroc acestei zodii. Buchetul alcătuit cu ele este foarte interesant deoarece cuprinde laleaua, macul şi muşeţelul. Dacă ne gândim că laleaua poate fi considerată floarea dorinţei de a trăi viaţa în plenitudinea ei, macul de a o trăi şi a o înţelege şi în dimensiunile ei secrete şi surprinzătoare, iar muşeţelul floarea unor nesfârşite tămăduiri, vindecări, ne putem da seama cu uşurinţă cât de original poate fi norocul Berbecului, văzut dinspre lumea florilor.
7. Parfumul norocos. Două parfumuri grele îl vor duce pe Berbec spre noroacele vieţii: cel de magnolie şi, mai ales, cel de lavandă. Parfumul de floare de levănţică (lavandă) poate părea banal, dar el sugerează soliditate, consistenţă. Berbecul adoră şi parfumul de caprifoi, mai ales că şi acest parfum îl poate purta pe căile norocului, dar nu atât de mult, totuşi, pre-cum parfumurile de lavandă sau de flori de magnolie.
8. Muzica norocoasă. Întotdeauna Berbecul va prefera o muzică vie, fie modernă, fie clasică, cu amplitudini şi cu zbucium. Un gen de muzică plăcut urechilor Berbecului este, de exemplu, muzica de marş. Berbecii tineri vor prefera, în mod curent, muzica formaţiilor de hip-hop, dar nu vor neglija nici rap-ul.
9. Calitatea umană admirată. Berbecul va fi impresionat de cutezanţă. Îşi va cultiva, încă din copilărie, curajul şi deschiderea nu numai în ceea ce priveşte exprimarea afectelor în condiţii deosebite, ci şi în cazul celor mai banale situaţii de viaţă. Pentru el, a îndrăzni este o profesiune de credinţă. 
10. Calitatea umană detestată – superficialitatea. Foc nestins, Berbecul se poate struni, totuşi, foarte bine. Va dori să facă totul ca la carte, deşi treburile nu-i ies, chiar întotdeauna, aşa cum ar vrea el.
11. Ideal de viaţă. Berbecul vrea să iasă mereu învingător. Şi pentru că mai sunt atâţia alţii care poftesc şi ei la victorie, nu vor lipsi ciocnirile, conflictele. Din acest motiv, Berbecul îşi va cultiva, în mod programatic, spiritul de competiţie.
12. Dorinţa secretă – să promoveze, să urce cât mai sus pe scara socială. Berbecul adoră să fie şef, să comande, iar ceilalţi să-l asculte fără crâcnire.
13. Verbul specific – a fi. Berbecul va iubi viaţa, dar nu oricum, ci întotdeauna cu maximă pasiune, cu frenezie. Se spune că teama de moarte este una dintre cele mai mari obsesii ale Berbecului.
14. Zodii care se armonizează cu Berbecul – Leul şi Săgetătorul. Se pare că Berbecul este una dintre cele mai dorite ( sau preferate) zodii din întreg cercul zodiacal. Din acest motiv, el se va putea asorta, va putea re-zona, pe parcursul vieţii sale luminoase, în mod sigur cu Balanţa, dar şi cu Vărsătorul, sau chiar cu Gemenii. Va putea încerca şi chiar va reuşi, uneori, să se combine, din punct de vedere sentimental, şi cu alte zodii. Atenţie, totuşi, la Balanţă, în cazul acesteia putându-se înregistra o relaţie cu momente accentuate, poate chiar furtunoase.
15. Zodii conflictuale cu Berbecul – Capricornul, Racul. Nepotrivirile cu aceste zodii par nişte ciudăţenii, dar observaţiile astrologilor, şi mai ales realităţile de zi cu zi, dovedesc faptul potrivit căruia cu greu se va putea închega o relaţie între un Capricorn şi un Berbec, sau între un Berbec şi un Rac. Nereuşita va fi aproape garantată, chiar dacă la început lucrurile vor merge bine.
16. Zodia favorabile concubinajului şi căsătoriei Berbecului – Balanţa. Între nativii acestor zodii se va produce o completare, benefică pentru amândoi, cel care dă mai mult în această relaţie fiind, totuşi, Berbecul. Fiind cel mai casnic semn al zodiacului, nativul în Berbec va fi disponibil şi pentru Săgetător, Leu, Vărsător şi Gemeni. Existenţa ceva mai dinamică a Berbecului cu Balanţa nu va face altceva decât să întărească legătura lor afectivă – cel puţin la începuturile relaţiei. Racii şi Capricornii sunt per-soane care, însă, cu greu îşi vor putea împărţi viaţa cu Berbecul.
17. Trăsăturile personalităţii Berbecului – spiritul de independenţă, putere fizică nebănuită, rezistenţă la stres, adesea comportament tipic omului dintr-o bucată. Berbecul se manifestă ca un om de acţiune. În grila de calităţi ale Berbecului se află ambiţia, curajul, priceperea, inge-niozitatea, generozitatea. Este cunoscut şi ca un inconstant, inclusiv în iubire. În viaţa de zi cu zi poate fi şi mânios. Când este lider, poate con-duce cu mână de fier. Are talent la afaceri. De regulă, va găsi mai mereu o portiţă pentru a ieşi dintr-o situaţie sau alta.
18. Călăuza astrală – planeta Marte. Nu e prea bună această călăuză ce îndeamnă spre o viaţă agitată, plină de evenimente, chiar de conflicte. Totul se va desfăşura conform specificului acestei planete, adică va cu-prinde foc şi căldură. Cu personalitatea sa foarte puternică, Berbecul va reuşi, totuşi, să contreze influenţele malefice, ajutându-l, în acest îndelung demers, mai ales mobilitatea sa de excepţie. Nativul în Berbec vine pe lume într-o perioadă a renaşterii firii şi, de aceea, la el multe s-ar putea afla într-o dinamică uneori greu de controlat, evoluţiile fiind, foarte posi-bil, mobilizatoare şi reconfortante.
19. Simbol astrologic – Berbecul. Astrologii amintesc de trei calităţi ce stau neapărat sub acest semn – energia, curajul şi dorinţa de a face, de a întreprinde mereu ceva nou.
20. Guvernare asupra corpului omenesc. În cazul nativilor săi, zodia Berbecului le va guverna faţa şi capul. Aceste porţiuni extrem de im-portante ale corpului omenesc – faţa ca o oglindă a omului şi capul cu elementele de conducere ale oricărui individ – fac din Berbec un pasionat de nou şi un foarte bun receptor şi amplificator al noului. În năvalnica sa existenţă, nativul în Berbec ar putea avea probleme de sănătate în zona capului. Nu-l vor ocoli nici momentele de nelinişte, de nervozitate. Ori-cum, în viaţa cotidiană el va fi un freamăt continuu.
21. Poziţia pe cer a semnului zodiacal – Berbecul este o constelaţie zodiacală din emisfera boreală. Are peste 80 de stele, dintre care două sunt mai mari şi mai strălucitoare.
22. Zonele sensibile în dragoste: faţa, fruntea, lobii urechilor, buzele atinse cu vârfurile degetelor, adică părţile din trupul omenesc aflate în puterea acestei zodii. Femeile native în zodia Berbecului sunt impresionate de barbă şi mustaţă.

Trăsăturile generale ale nativului în BERBEC

Toate zodiacele vorbesc despre Berbec ca despre o fiinţă deosebit de solidă din punct de vedere fizic şi, mai ales, spiritual. În viaţa de fiecare zi, Berbecul este o piatră tare, de care acţiunile celorlalţi se izbesc precum valurile mării de o stâncă. O confruntare directă cu un Berbec este de evitat aproape întotdeauna, recomandându-se căi mult mai subtile pentru a-i schimba ţelurile sau chiar pentru a-l înfrânge. Berbecul este adeptul lu-crurilor clare, al sincerităţii adeseori dureroase, al mersului drept la ţintă. Făcut pentru a fi lider, Berbecul va dori să conducă şi în dragoste, şi să-şi impună punctul de vedere chiar şi într-o dragoste platonică. Foarte mo-bil, cu idei pe care le urmăreşte cu încăpăţânare, uneori inflexibil, sigur pe el, lipsit de teamă sau capabil să-şi ascundă teama,
Berbecul va iubi confortul traiului cotidian şi siguranţa zilei de mâine, fiind orientat pen-tru a-şi împlini aceste deziderate fără ezitare. Berbecul va avea, aproape întotdeauna, un program de viaţă clar, program pentru care se va şi bate la nevoie. Este, prin urmare, o persoană nu întâmplător agresivă, cu a-fectele în mişcare, chiar egoistă. Berbecul va căuta, mai mereu, idei noi, şi-şi va face planuri chiar dacă nu are neapărat nevoie de ele. Se va apăra cu exactitate, cu maximum de precizie şi cu convingerea că dreptatea este de partea lui. S-ar putea spune despre Berbec că este aidoma unui uriaş arici, de a-i cărui ţepi nu poţi trece decât punând în mişcare multă pricepere, şi tact cât încape. Pe acest fundal al personalităţii Berbecului este normal să întâlnim complexe de superioritate, suficienţă, chiar aroganţă, calităţi uneori greu de suportat într-o relaţie de dragoste. Că există şi satisfacţii formidabile într-o asemenea relaţie, este indiscutabil, dar ca orice lucru de mare preţ, acestea se vor obţine cu efort. Din punct de vedere mental, Berbecul este foarte puternic, psihicul său fiind rezistent la aproape orice acţiune de destabilizare. Se mai spune despre Berbec că este purtătorul unui talent, că este imposibil ca bărbatul sau femeia Berbec să nu aibă un talent care, adesea, va sta ascuns precum o perlă într-o banală scoică din mare. Prin urmare, acest talent ar putea rămâne nedescoperit chiar şi o viaţă întreagă. Capabil de efort fizic susţinut, Berbecul poate fi, totodată, şi un intelectual cu activităţi de cursă lungă.
Fiind puternic, Berbecul este convins că are de unde risipi, atât în dragoste, cât şi în celelalte domenii ale vieţii de zi cu zi. Este, desigur, un generos, şi poate fi clasificat chiar ca un om milos, deşi sufletul său nu se înmoaie cu una, cu două. O dată cucerit, un Berbec oferă satisfacţii deosebite celui care a reuşit să-i intre în graţii. Uneori Berbecul manifestă un comportament apăsător, chiar insuportabil, fiecare Berbec putând fi un mic despot. Iute la mânie, Ber-becul va reuşi să remedieze cu pricepere stricăciunile făcute în relaţiile sale, adăugând, ca bonus, ceva în plus şi tratând totul cu o seninătate de tipul “nu-i nimic, a trecut acceleratul”.
În relaţia de căsătorie, de concubinaj sau de prietenie avansată, Berbecul devine un căutător al perfecţiunii, impunându-şi în primul rând sieşi acest lucru, dar şi partenerului. De aceea, pentru ca o relaţie cu Berbecul să meargă, unul dintre parteneri va trebui să se supună fără drept de apel, lăsându-l pe tiranul Berbec să-şi facă numărul şi apoi să revină la sen-timente mai bune. Şi trebuie spus că, aproape întotdeauna, Berbecul va reveni la sentimente mai bune. Sănătatea sa fizică şi psihică, puterea fizică şi cea mentală îl vor impulsiona pe Berbec, fără greş, pe calea clocotitoare a vieţii. Şi, totuşi, Berbecul este un singuratic, dar un singuratic râvnit. La întrebarea, firească, de ce este, totuşi, atât de dorit imposibilul Berbec într-o relaţie afectivă, nimeni nu poate da prea multe explicaţii. Cert este că vitalitatea sa va acţiona ca un magnet asupra celor din jur. De altfel, după cum se ştie, astrologii au căzut de multă vreme de acord că Berbecul este cea mai activă zodie.
Luptător dăruit, fără astâmpăr, remarcat printr-o exprimare directă şi mult prea sinceră, Berbecul nu va înţelege, uneori, rostul negocierii, al uzanţelor diplomatice şi chiar sociale. El este pentru acţiune, fiind mai degrabă adeptul procedurilor potrivit cărora întâi se taie şi apoi se numără. Asta nu înseamnă că nu dispune de o foarte bună intuiţie, care funcţionează, de regulă, fără greş şi îl şi pune, rapid, în mişcare. Vai însă de Berbecul care are o intuiţie ceva mai şchioapă! Acţiunile lui vor fi un dezastru, făcând prăpăd de jur-împrejur. Intuiţia şi înclinaţia naturală spre acţiune, spre iniţiativă, spre explorare şi pionierat fac din Berbec, să nu uităm asta, un deschizător de drumuri, un descoperitor, un personaj care împinge lucrurile înainte, chiar pe căi periculoase, dar care pentru el par să nu conteze. Important pentru Berbec este să se manifeste ca atare, mânat de stele şi impulsuri, stăpânit de o încredere în sine de nezdrun-cinat.
Luptător de rasă şi conducător de excepţie, Berbecul se înscrie în logica neastâmpărului omenesc în faţa Vieţii, colorând-o cu faptele sale guver-nate, de cele mai multe ori, de intuiţie şi logică. O logică ale căror resor-turi sunt, câteodată, greu de identificat la prima vedere, şi chiar şi mai târziu, dar care se înscriu, în cele din urmă, în matca tuturor lucrurilor şi evenimentelor, mici şi mari, de la firul de praf, la aştri.

Femeia BERBEC

Comportare – în casă şi afară. Femeia Berbec pare a fi întruchiparea eternului feminin, a misterului căruia bărbaţii nu au fost în stare să-i dea de capăt niciodată, dar absolut niciodată, în lungul timp de când Dumnezeu i-a alungat din Rai pe Adam şi Eva. Enigma femeii Berbec este cea mai de nedezlegat. Fermecătoare şi strălucitoare ca o zeiţă, plină de contraste, de contradicţii, temperamentală precum focul, emoţionantă şi emoţională, dătătoare de frisoane, mobilizatoare şi capricioasă, femeia Berbec pare a sta în orice clipă cu mâna pe un buton de alarmă, de alertă maximă, de urgenţă. Cei experimentaţi îşi pot da seama însă că nu e vorba decât de un joc, uneori sofisticat, alteori sincer până la naivitate, oricum însă un joc pe care bărbatul trebuie să-l accepte ca pe un exerciţiu, şi nu orice fel de exerciţiu, ci unul de fericire.

Femeia Berbec vrea să conducă în societate, dar şi în propria casă. Renunţă cu greu la această dorinţă, ba chiar poate face scene, cu un consum nervos mare, fireşte, şi cu o coloratură pe care un necunoscător nici nu şi-ar fi putut-o imagina. În faptele ei, mari şi mici, de la serviciu, din carieră sau din casă, vrea să ducă totul până la capăt, şi nu oricum, ci cu brio. Orice abatere o poate tulbura, şi astfel relaţia cu femeia Berbec se poate strica. Femeia Berbec poate de-veni, neaşteptat de repede, incomodă pentru cei din jur. Activă, femeia Berbec va căuta şi va iubi viaţa socială. Cea tânără are, în plus, înclinaţii sportive. Femeia Berbec ţine la corpul său şi vrea să arate bine în lume, şi chiar şi acasă, în intimitate. Cu toate acestea, va dispreţui sau va folosi la minimum fardurile şi chiar şi parfumurile, fiind de felul său încrezătoare în dotările cu care a împodobit-o Mama Natură. Prin urmare, nu va sur-prinde pe nimeni faptul că Femeia Berbec este puternic orientată spre sport, aerobic, dans, modă, automobilism. Cu toată acestea, deşi se vrea şi se crede o femeie bărbată, ea nu va fi, în cele din urmă, decât o romantică incurabilă.
Suflet şi pasiune. Astrologii sunt convinşi că viaţa femeii Berbec este bogată în afecte. Că ea însăşi este un depozitar de emoţii, de trăiri şi culori afective. Şi, totuşi, nimic din aceste trăsături nu iese la suprafaţă. Totul este ţinut sub obroc, cu naturaleţe, explozia fiind rezervată îndeosebi pentru intimitate. Şi nu în orice fel de intimitate, ci numai şi numai atunci când ea, femeia Berbec, este cea care alege. Altfel, rămâne rece şi netulburată, deşi nu s-ar spune că, în existenţa ei de zi cu zi, nu-şi face datoria faţă de viaţă cu toată conştiinciozitatea. Din acest motiv, astrologii îi atribuie femeii Berbec rolul de cea mai mare actriţă a vieţii cotidiene, dovedind o capacitate de disimulare remarcabilă. Pasionată şi pasională, femeia Berbec ştie să fie eclatantă, dar tot atât de bine poate să fie şi ştearsă. Poate fi ternă, cenuşie, inexpresivă, dar e capabilă şi de străluciri solare, de ar-dere de tot . Atunci când inima ei cere, când ea pofteşte, femeia Berbec poate fi de neoprit şi nici o armă care-i va sta la îndemână nu va rămâne nefolosită pentru a-şi atinge ţelul. Femeia Berbec este capabilă să aibă o lume a ei, un univers al ei, la care ţine cu îndârjire şi din care cu greu poate fi evacuată. Altfel spus, femeia Berbec se poate refugia în ea însăşi, şi se poate încăpăţâna să rămână acolo ca într-o carapace de nepătruns. Deranjată din intimitatea ei sufletească, ea poate exploda sau evada, răul dovedindu-se răvăşitor în plan afectiv. Aceste stări ale femeii Berbec duc la impresia că nu-i plac bărbaţii, ceea ce nu e chiar atât de adevărat pe cât pare.
Farmec şi sexualitate. Se zice despre femeia Berbec că în pat nu mai este o actriţă, căzând de pe ea nu numai hainele, ci şi măştile, multe sau puţine cu care s-a complăcut în realitatea de zi cu zi. Unii astrologi afirmă că adevărata femeie Berbec se dezvăluie abia atunci când relaţiile ei afective şi sexuale se rodează. Foarte puternică în viaţa cotidiană, femeia Berbec are nevoie în dormitor de tandreţe şi sensibilitate, ea preferând bărbaţii cunoscători ai femeilor şi ai meandrelor sufletului femeiesc. Din acest motiv, este evident că un bărbat delicat şi atent, în gesturi şi în gânduri, va putea face casă bună cu o femeie Berbec. Femeii Berbec îi place să facă dragoste într-un decor deosebit, uneori amenajând ea însăşi, în mod special, acest cadru al dăruirii sale. Şi, totuşi, unii specialişti ai sufletului feminin consideră femeia Berbec ca fiind dominată de intelect, cultivând cu mai multă tragere de inimă prietenia strânsă decât sportul sexual.
Deşi are toate elementele unei personalităţi cu iniţiativă, în dragostea fizică îi place să fie condusă, să fie iniţiată, mereu şi mereu, chiar şi în lucruri şi manifestări pe care desigur că le cunoaşte, sau cel puţin le intuieşte sau le imaginează. Fiind iubită şi iubind la rându-i, femeia Berbec va încerca să fie corectă în iubirea ei, să respecte cu scrupulozitate sentimentele sale, dar şi pe ale partenerului. Nu va forţa lucrurile, nici în iubirea spirituală, şi nici în cea fizică, deşi conformaţia psihică ar împinge-o spre aşa ceva. E stăpânită, cel mai adesea, de un sentiment de loialitate, partenerul fiind, pentru ea, în mod obişnuit, un prieten, un tăinuitor al secretelor sale trupeşti şi sufleteşti, şi nicidecum un obiect sexual.
Femeia Berbec are ca-pacitatea de a-l mobiliza pe bărbat, de a-l angrena nu numai în dragostea fizică, ci şi într-un viu parteneriat spiritual, intelectual. Asta nu înseamnă că nu-i place să facă sex, dar acest moment se înscrie în ordinea firii, adică face parte din meniul vieţii sale, din firescul existenţei şi nimic altceva mai mult. La acest capitol, femeia Berbec e practică şi nu prea fabulează. Atitudinea faţă de cei din jur. Femeia Berbec adoră să fie în centrul atenţiei. Vitalitatea sa o va ajuta foarte mult în acest sens. Puternică în vălmăşagul vieţii, femeia Berbec va fi atât de rezistentă la solicitările şi stresul societăţii moderne, la intemperiile acesteia, încât nu va părea a fi interesată în a face prea mare deosebire între furtună şi vreme bună, rezistând tuturor agitaţiilor, presiunilor, conflictelor mărunte şi mai puţin mărunte, neplăcerilor de tot felul.
Altfel, femeia Berbec este moartă după laudele şi admiraţia celor din jur, femei şi bărbaţi deopotrivă. Îi plac, desigur, cadourile – ca oricărei femei, dar, surprinzător, nu este impresionată de cadourile practice, neapărat trebuincioase, ci mai ales de cele ce-i sugerează că poate fi şi mai frumoasă, şi mai admirată, şi mai iubită. E normal (şi de la sine înţeles) pentru femeia Berbec să dorească să fie în centrul atenţiei. Ea este convinsă că, alături de un bărbat puter-nic fizic şi, de bună seamă, aspectuos, va atrage şi mai mult atenţia celor din jur şi, din acest motiv, va căuta apropierea de astfel de bărbaţi. Cu o singură condiţie însă – elefantul din preajma ei să fie, dacă se poate, şi un pic romantic, şi un pic cu capu-n lună, şi un utilizator al vorbelor meşteşugite şi, bineînţeles, un tip mereu săritor, mereu îndatoritor. Şi, nu se poate altfel, acest bărbat trebuie, neapărat, să fie şi sensibil, chiar foarte sensibil. Astrologii susţin că bărbatul care-şi leagă viaţa de o femeie Ber-bec trebuie să se înarmeze cu multă răbdare şi să dispună de un plus de energie, convins fiind, la modul onest, că întotdeauna în casa lui va cânta găina.
Feminitate. Dincolo de toate speculaţiile şi aparenţele-i de cadână în pat, de supusă datoriei conjugale, femeia Berbec va ţine chiar foarte mult la plăcerile ei, şi chiar va insista pentru plăcerile ei. S-ar putea spune că e şi un pic egoistă într-un fel, deşi va avea maximă grijă pentru partener. Această atenţie acordată partenerului îşi are obârşia tocmai în interesul ei pentru optimizarea relaţiei afective, în urma căreia speră să obţină (şi obţine) maximum de plăcere şi de bucurie. Fiind o femeie cu o fire atât de independentă, atât de voluntară, femeia Berbec nutreşte în sinea ei sentimentul că va putea avea, la rându-i, iniţiativa şi în dragoste, deşi la o primă analiză acest lucru nu iese în evidenţă. Aşa se şi explică, de altfel, de ce femeia Berbec este atât de geloasă. Pe acest fond, mâniile şi supărările ei sunt năvalnice.
De felul ei, nativa în Berbec nu este prea invidioasă, considerându-se de la sine, deci fără discuţie, deasupra celorlalte femei, în tot şi în toate. De aceea, atunci când relaţia ei este in impas, nu pierderea bărbatului o interesează, ci mândria ei rănită, onoarea ei care trebuie, nu-i aşa, „reperată”. Dominată de patimă, de pasiune, femeia Berbec va şti, la o adică, să nu dea frâu afectelor, ci va şti să-şi aranjeze viaţa cu chibzuinţă, dovedind, în anumite cazuri, chiar o orientare materialistă, în detrimen-tul unei relaţii romantice, poetice, sub clar de lună. Automobilul ultimul model şi casa pe pământ, să-i zicem vilă, o vor atrage, în cele din urmă, mai mult decât cine mai ştie ce relaţie formidabilă, dar cu buzunarele goale. De o feminitate expansivă, femeia Berbec va dori mereu să fie ea vioara-ntâi. Bărbatul care va înţelege acest lucru va avea cu ea o viaţă plină de semnificaţii, memorabilă, în sensul stabilităţii şi al evenimentelor agreabile, presărate, în mod firesc, în viaţa unui cuplu aşezat temeinic în rosturile sale.

Bărbatul BERBEC

Comportare – în casă şi afară. Un vechi zodiac spune despre bărbatul Berbec că este, în dragoste, un vânător care vânează de dragul vânătorii, adică de amorul artei. Prada are pentru el mai puţină importantă decât vânătoarea în sine. Bărbatul Berbec este, incontestabil, un cuceritor autentic, având toate calităţile unei asemenea îndeletniciri. Când este vor-ba despre victoriile sale, nu neapărat amoroase, bărbatul Berbec afişează un aer de mister şi un zâmbet complice. Îi place să urzească fel de fel de scenarii, să pună la cale mici şi nevinovate capcane, dovedindu-se, astfel, surprinzător în comportamentul său şi, fără îndoială, un personaj interesant pentru sexul opus. Alibiurile sale sunt adesea înduioşătoare.

S-ar putea spune şi faptul că bărbatul Berbec face o ingenioasă rescriere a vieţii, adaptând-o la calităţile şi posibilităţile proprii. Dincolo însă de basmele, de poveştile sale de ocazie, bărbatul Berbec are, adesea, o com-portare greu de înţeles şi de suportat, uneori exasperantă, dar plăcută, totuşi, ceva mai târziu, la vremea aducerilor aminte, atunci când parte-nera sa va trage linie şi va aduna. Bărbatul Berbec va ieşi în arenă cu spada în mână – va ataca şi se va apăra fără ezitare. Deşi aparent lipsit de spirit practic şi cu un comportament tumultuos, bărbatul Berbec este cunoscut nu numai ca un creator de poveşti despre viaţă, ci şi ca un plăsmuitor de situaţii de viaţă, de scene de viaţă. De altfel, bărbatul Berbec nu suportă viaţa retrasă, tihnită şi, în acest sens, el va încerca să fie, mereu şi mereu, în arenă.
Deşi în zodia sa se spune că nu va ţine seama de legi, reguli, cutume, bărbatul Berbec va fi un bun coleg de serviciu şi chiar un subor-donat acceptabil. El îşi va înţelege cu uşurinţă sarcinile şi îndatoririle din fişa postului şi din regulamentul de ordine interioară, dar le va urma şi îndeplini, totuşi, în stilul său, cu amprenta personalităţii sale. Deşi poate apărea ca un personaj dificil, femeii îi va plăcea să stea cu un bărbat Ber-bec, iar dacă va fi să se despartă vreodată, ea va rămâne cu amintiri de neşters. Aparent solitar în societate, bărbatul Berbec va iubi şi va admira societatea oamenilor, ba chiar o va căuta şi, nu de puţine ori, o va provoca. În casă, în familie, va fi un şef în adevăratul sens al cuvântului, cu toţii ascultându-l fără ca el să depună prea mare efort.
Suflet şi pasiune. Bărbatul Berbec va avea cu sine, adesea, o platoşă. Nevăzută, nepalpabilă, dar dificil de străpuns. Se zice că, odată ce ai reuşit, totuşi, să treci de această platoşă, vei descoperi, cu surprindere, un suflet candid, chiar naiv, doritor de ocrotire. Este bine ca femeia care se apropie de un bărbat Berbec să ştie, şi să ţină seama, de acest lucru. Bărbatul Berbec arde la temperaturi înalte şi, din acest motiv, persoana care-l va însoţi prin viaţă va simţi, aproape întotdeauna, că trăieşte în preajma unei mari şi inepuizabile surse de energie. Plecarea bărbatului Berbec va lăsa, fără îndoială, un mare gol în jurul celei cu care s-a însoţit prin viaţă.
Agitat în permanenţă, bărbatul Berbec va fi năvalnic şi în pa-siunile sale, în dragostea sa. La acest capitol se va dovedi un personaj fără pic de răbdare, altfel spus completamente lipsit de tact uneori. Exagerat de sincer, va avea probleme chiar şi în dragoste, el neştiind să-şi pună şi să-şi poarte, întotdeauna, masca uzanţelor, a regulilor sociale şi chiar a celor din intimitate. Este tipul de om care la vamă, să zicem, nu va spune niciodată că nu are nimic de declarat. Pătruns de un simţ al ironiei şi al umorului, bărbatul Berbec va dovedi, totuşi, atâta măiestrie încât nu se va implica niciodată, pe sine, în şarjele-i umoristice sau în ironiile atât de dragi lui. Dimpotrivă, el se va prezenta ca fiind intangibil în raport cu acestea, undeva deasupra, stăpân şi superior.
Femeile care au mâncat împreună o pâine cu un bărbat Berbec vor spune despre acesta că este credincios, ataşat, aproape întotdeauna inteligent, prompt şi chiar îndato-ritor, dar prea, prea impetuos. Această stare năvalnică va face ca pasiunea acestui bărbat Berbec să se consume, uneori, prea rapid. Norocul este că nativul Berbec îşi va recupera grabnic rezervele de energie, iar agresi-vitatea sa, atât de preţuită de multe persoane de sex opus, se va relua pe aceleaşi fundamente de patimă, de explozie sexuală şi afectivă. Ceea ce, uneori, nu este tocmai atât de rău.
Farmec şi sexualitate. Având un comportament tipic de bărbat puternic, nativul Berbec pare femeilor, uneori-adeseori, distant şi chiar arogant. Despre strălucirea sa va avea habar doar partenera-i mult-credincioasă şi mult-încercată care, dând dovadă de tact şi subtilitate, va gusta din beneficii. Distins şi uneori extravagant, bărbatul Berbec apare multor femei ca un lord sau ca un sfinx inaccesibil, bun de admirat de depar-te, dar de neabordat. Şansa vine însă din faptul că bărbatul Berbec va fi el acela care va face primul pas în debutul unei relaţii sentimentale, dovedindu-se, după cum se ştie, un personaj cu un insaţiabil apetit de cuceritor. Rari vor fi, însă, bărbaţii Berbec cuceriţi de femei. Arbitru al eleganţei şi, poate, al bunelor maniere, bărbatul Berbec este, totodată, şi un priceput şi al relaţiilor cu sexul opus, fiind dotat de Creator, adesea, cu un farmec personal de excepţie. Se spune despre bărbatul Berbec că nu trebuie să facă niciun efort pentru a fi şic, totul venindu-i de la sine, fără dificultate, fără a se preocupa prea mult de aşa ceva. Altfel spus, un Berbec va fi fermecător pentru o femeie chiar şi în cea mai umilă salopetă.
Însoţindu-i farmecul, sexualitatea bărbatului Berbec va dovedi originali-tate, imaginaţie şi fantezie. Bărbatul Berbec iubeşte necondiţionat şi vrea, întotdeauna, să fie iubit cu aceeaşi măsură şi, dacă se poate, chiar ceva mai mult. Asta şi datorită orgoliului său, în nici o împrejurare micşorat sau în defensivă. De aici vine, de altfel, şi dorinţa acestui nativ Berbec de a fi flatat de parteneră, aceasta trebuind să-i caute “în coarne”, cum se spune în folclor.
Atitudinea faţă de cei din jur. Fiind mână spartă, bărbatul Berbec va cheltui banii fără milă. Dar, datorită norocului, sau priceperii, îi va şi câştiga cu uşurinţă. Bărbatul Berbec pare făcut asemenea unei maşini de adunat, dar şi de risipit bani. Sunt momente când cei din jur înseamnă doar un simplu decor pentru bărbatul Berbec, un fel de persoane aflate în preajmă-i parcă anume pentru a-l încuviinţa, admira şi chiar aplauda. Bărbatul Berbec va şti să-i implice pe ceilalţi oameni în textura sa de in-terese, de planuri, de idei. Credincios partenerei sale, nativul Berbec va fi gelos dar, culmea, nu şi posesiv. I se pare absolut drept, absolut raţional ca partenera lui să fie numai a lui şi să nu-i păcătuiască nici măcar cu gândul. Prea ceremonios nu este bărbatul Berbec, şi nici nu face mare caz de bune maniere. Cum s-a spus, acestea par a face parte integrantă din cotidi-anul existenţei lui. Bărbatului Berbec îi place zgomotul vieţii, putându-se spune despre el, fără teamă de a greşi, că este un om al Agorei, al pieţii cu oameni mulţi. Îi plac băile de mulţime şi are certă structură de om politic. Aşa cum s-a afirmat mai înainte, îi place ironia, dar să nu-l atingă pe el,
îi place umorul, dar să nu fie el subiectul luării în tărbacă. Ştie să reziste presiunilor de orice fel din partea celor din jur, criticându-i adesea, dar cu un ton rece, lipsit de patimă, şi care nu-şi aşteaptă nicidecum replica. Bărbatul Berbec are toate şansele să fie şef, fără a face prea mare efort. Îl vor căuta ceilalţi pentru a-i reprezenta şi conduce. Nu va fi un bonom decât întâmplător. Ajuns lider, bărbatul Berbec se va menţine foarte bine în şa şi, deci, va fi greu de dat jos.
Virilitate. Foarte puternic şi din punct de vedere sexual, bărbatul Berbec dovedeşte, de-a lungul vieţii sale, o disponibilitate aproape permanentă pentru dragostea fizică. Se poate îndrăgosti, fără probleme, de la tinereţe şi până la bătrâneţe, fiind considerat ca având mereu inima tânără şi coa-da verde. Dragostea făcută cu multă imaginaţie i se pare ceva firesc, după cum şi faptul de a se îndrăgosti ca un adolescent nu-l miră. Impetuos în dragoste, bărbatul Berbec îşi poate mobiliza partenera cu uşurinţă, chiar şi atunci când aceasta se află sub semnele unei zodii mai puţin tumultuo-ase.
Se spune că dacă partida de dragoste nu-i reuşeşte, bărbatul Berbec devine irascibil, inabordabil, închis în sine. Sensibil în dragoste, bărbatul Berbec va năzui mereu spre o perfecţiune numai de el imaginată, numai de el ştiută. Cu toate acestea, astrologii îl clasează în rândul bărbaţilor fideli, el fiind, la urmei-urmei, doar un vânător pe care vânatul nu-l prea interesează, ci numai vânătoarea în sine. Poate fi asemuit şi cu pescarul aflat în vacanţă, care prinde peşti ore în şir, dar tolba îi e mereu goală, deoarece îi prinde, îi mângâie, le spune câteva cuvinte drăgăstoase, după care le dă drumul înapoi în apă, cu seninătate, cu simplă şi profundă bucurie.
Nino Clarus