$$$

 Ielele de la fântână - 1970, Olt

Bunicul din partea tatălui povestea cum s-a întâmplat într-o noapte, când el și o soră a lui se întorceau de la „clacă” (șezătoare în alte zone). Era trecut de miezul nopții când ei se îndreptau către casă. Bunicul o însoțea pe sora lui, chiar dacă sora era mai mare, dar ca ea să nu se întoarcă singură.

Deci, cum spuneam, la o răscruce de drumuri unde era o fântână cu cumpănă (pe care o știu și eu) era un „jghiab” de unde se adăpau vitele când se întorceau seara de la păscut și erau niște pietre mari lângă, pe care erau așezate două „fete” cu părul lung, despletit, cu cămăși albe, lungi până-n pământ, care stăteau cu picioarele întinse către poteca pe unde urmau ei să treacă.

Când bunicul le-a văzut, i-a spus surorii lui: „Să le ocolim, dadă, că nu este lucru curat!!”

Dar ele amândouă s-au uitat către ei, au strâns picioarele și au zâmbit la ei. Ei amândoi au început să se închine și să spună Tatăl Nostru. După ce au trecut de ele, bunicul a rupt-o la fugă strigând: „Dadă, alea sunt ielele!” și, când și-a întors privirea, dispăruseră.

Ori, partea amuzantă — că există și o parte amuzantă pentru noi… deoarece pentru ei nu a fost deloc amuzant — când au ajuns acasă, tatăl lor, care ieșise afară pentru a merge la wc, i-a speriat și mai tare. La vremea aceea și bărbații dormeau în cămăși lungi, care de regulă erau albe. Ei, crezând că ielele au ajuns înaintea lor acasă, el a început să țipe: „Dadă, ne-au luat-o înainte!” strigând cu toată puterea la taică… și la maică.

Și ar mai fi încă vreo două întâmplări povestite tot de el…

Mă gândesc acum cu câtă atenție și curiozitate ascultam ce povesteau… și nu m-a marcat cu nimic, nu m-a traumatizat psihic. Ori acum nici povestea celor trei purceluși nu este ok, deoarece lupul cade în cazanul cu apă clocotită pregătită de purceluși… nici Scufița Roșie nu este ok, că vine tot lupul, nu știu dacă este același… și o mănâncă, Albă-ca-Zăpada încearcă să o omoare mama vitregă…

Vă îmbrățișez cu gândul și Dumnezeu știe care și cum au stat lucrurile!!

Sursa: Ela Turlea, București, culeasă în decembrie 2025