$$$

 Rosa Lisoprawski – copilăria oprită între Paris și Auschwitz

La 17 ianuarie 1933, la Paris, s-a născut Rosa Lisoprawski, într-un oraș care încă își păstra iluzia normalității, cu străzi animate și promisiuni fragile de viitor, fără să știe că viața ei va fi măsurată nu în ani, ci în trenuri, liste și tăceri oficiale.

Copilăria ei s-a desfășurat sub umbra tot mai apăsătoare a persecuției, iar în ianuarie 1944, la doar unsprezece ani, Rosa a fost deportată din Drancy într-un transport de 1.115 evrei, o cifră rece care ascundea chipuri, voci și frici, fiecare om fiind redus la un număr într-un mecanism care nu mai recunoștea nici vârsta, nici inocența.

La 22 ianuarie 1944, trenul a ajuns la Auschwitz, iar acolo, după selecție, Rosa a fost ucisă în camera de gazare, fără ca cineva să îi ceară numele, fără ca cineva să întrebe ce îi plăcea sau ce visa să devină, pentru că în acel loc copilăria nu oferea nicio protecție, iar existența era decisă în câteva secunde.

Pentru Rosa Lisoprawski nu au existat scrisori de adio, fotografii de absolvire sau amintiri de maturitate, ci doar urmele ruinelor și cenușa unei vieți întrerupte, iar astăzi, privind rămășițele camerelor de gazare și ale crematoriului, tăcerea lor vorbește despre un adevăr imposibil de îndulcit, că genocidul nu a ucis doar oameni, ci și viitoruri care nu au mai avut voie să înceapă.

Atunci când un copil este ucis, nu dispare doar o viață, ci o lume întreagă care nu va mai putea fi niciodată cunoscută.

#Holocaust #Auschwitz #Drancy #CopiiUciși #Memorie #NuUita #Istorie