$$$

 Aeroportul din Bruxelles este cel mai mare punct de vânzare a ciocolatei din lume. Aici se vând aproximativ 800 de tone de ciocolată pe an, mai mult decât în orice alt loc de pe glob. Obsesia belgienilor pentru ciocolată a dus la inventarea „pralinei” în 1912, de către Jean Neuhaus. Înainte de el, ciocolata era folosită mai mult ca medicament sau băutură. Neuhaus a creat prima ciocolată cu o carcasă tare și un interior moale și cremos. Soția sa a inventat apoi „ballotin”-ul (cutia elegantă de carton), pentru că pralinele erau prea fragile pentru a fi vândute în pungi simple de hârtie.

Fluxul impresionant de pasageri care tranzitează acest nod aerian transformă terminalele într-o vitrină globală a cofetăriei de lux. Magazinul principal, cunoscut sub numele de „The Belgian Chocolate House”, a devenit o instituție în sine, oferind o varietate copleșitoare de mărci premium, precum Godiva, Neuhaus sau Leonidas. Pentru mulți călători internaționali, achiziționarea unei cutii cu dulciuri înainte de îmbarcare a devenit un ritual aproape obligatoriu, ciocolata fiind considerată suvenirul național prin excelență al Belgiei.

Calitatea superioară a ciocolatei belgiene nu este o întâmplare, ci rezultatul unor reglementări stricte și al unei tradiții îndelungate. Încă din 1884, o lege belgiană a stabilit standarde ridicate, impunând ca produsul să conțină minimum 35% cacao pură. Mai mult, artizanii locali insistă pe utilizarea untului de cacao pur în proporție de 100%, refuzând grăsimile vegetale hidrogenate sau de calitate inferioară care sunt folosite adesea în producția de masă din alte părți ale lumii pentru a reduce costurile.

Textura fină și catifelată, care se topește imediat în gură, se datorează procesului specific de măcinare a boabelor de cacao. Ciocolatierii belgieni macină ingredientele până la o granulație extrem de mică, adesea între 15 și 18 microni. Această dimensiune este sub pragul de sensibilitate tactilă al limbii umane, ceea ce face ca gustul să fie perceput ca fiind perfect omogen, fără acea senzație granuloasă sau prăfoasă întâlnită la sortimentele mai puțin rafinate.

Povestea lui Jean Neuhaus, cel care a revoluționat industria, a început într-o farmacie din Galeriile Regale Saint-Hubert din Bruxelles. Inițial, bunicul său acoperea pastilele amare cu un strat subțire de ciocolată pentru a le face mai ușor de înghițit de către clienți. Nepotul a avut însă viziunea de a elimina medicamentul din interior și de a-l înlocui cu o umplutură delicioasă de cremă proaspătă, transformând un remediu farmaceutic într-un moment de răsfăț culinar pur.

Invenția cutiei „ballotin” de către Louise Agostini în 1915 a fost la fel de importantă ca produsul în sine pentru succesul comercial. Până atunci, pralinele erau vândute în simple cornete de hârtie, unde se striveau și își pierdeau forma elegantă în timpul transportului. Cutia rigidă și compartimentată a permis ca aceste mici opere de artă comestibilă să fie transportate în siguranță și oferite cadou, ridicând ciocolata la rangul de obiect de lux, potrivit pentru a fi dăruit în ocazii speciale.

Umplutura pralinelor este locul unde creativitatea maeștrilor ciocolatieri nu cunoaște limite. De la clasicul ganache (un amestec fin de ciocolată și smântână) până la marțipan, lichioruri, fructe confiate sau condimente exotice, diversitatea este uriașă. Astăzi, artizanii experimentează cu arome moderne precum ceaiul matcha, sarea de mare, piperul roz sau chiar diverse infuzii florale, păstrând totuși baza tehnică tradițională care a consacrat domeniul.

Logistica din spatele vânzărilor de la aeroport este și ea impresionantă. Ciocolata este un produs extrem de sensibil la fluctuațiile de temperatură, așa că stocurile sunt păstrate în condiții climatice strict monitorizate. Depozitele și vitrinele mențin o temperatură constantă, de obicei în jur de 15-18 grade Celsius, pentru a preveni „înflorirea” zahărului sau a grăsimilor, fenomen care ar altera aspectul lucios și apetisant al produselor expuse pentru milioanele de pasageri.

Industria ciocolatei este un pilon esențial al economiei belgiene, generând mii de locuri de muncă și un prestigiu internațional imens. În țară există peste 2.000 de ciocolatieri, de la marile fabrici industriale până la micile ateliere de familie care produc serii limitate și exclusiviste. Această densitate de experți face ca Bruxelles-ul să aibă una dintre cele mai mari concentrații de magazine de dulciuri pe cap de locuitor din lume, competiția ridicând constant standardele de inovație.

Astfel, Aeroportul din Bruxelles nu este doar un punct de tranzit, ci și ultimul contact al vizitatorului cu cultura belgiană. Cele 800 de tone vândute anual sunt dovada că pasiunea familiei Neuhaus a depășit granițele timpului și ale spațiului. Călătorii duc cu ei în toate colțurile lumii nu doar zahăr și cacao, ci o parte din istoria și măiestria unei națiuni care a transformat prelucrarea boabelor de cacao într-o veritabilă formă de artă.