duminică, 26 martie 2017

"Cititor feroce"

Am invatat sa citesc de pe la varsta de patru ani... si ceva... Nu a fost problema prea mare sa invat literele, se pare ca am o memorie vizuala foarte buna. Si, cel putin pana acum (si in continuare, cat ma vor tinea puterile), cititul a fost una dintre principalele mele indeletniciri si modalitati de petrecere a timpului liber. Mai tarziu, inainte de a implini 11 ani, cred, am deprins si indeletnicirea dezlegarii problemelor rebusistice, mai intai cu careurile clasice, apoi si cu alte variante de rebus/enigmistica; integramele le-am deprins repede, insa mi s-au parut prea facile, prea usoare pentru nivelul la care ajunsesem in acel moment, asa ca am abandonat ideea, caci gandeam solutia cu mult mai repede decat reuseam sa o scriu pe hartie.
Cu lectura am continuat sa ma indeletnicesc din ce in ce mai mult. La inceput aproape numai pentru placerea-mi proprie, apoi din ce in ce mai mult de nevoie, ca sa imi satisfac nevoile de documentare profesionala; asa ca cele cateva ore pe zi pe care le dedic lecturii mi se par adesea insuficiente. Asa ca incerc sa citesc ori de cate ori gasesc o farama de timp mai liber. Mai mereu iau cu mine una sau mai multe carti la servici, sperand ca se mai poate gasi un moment cand nu am prea multede facut; si, decat sa am parte de timpi morti, prefer sa citesc ceva. In plus simt ca, daca am ce face (citit sau rebus), timpul trece mai usor cand trebuie sa fiu prezenta intr-un loc unde trebuie sa stau mai multe ore fara ca sa am neaparat treaba non-stop, cu alte cuvinte sa fiu acolo de Doamne-fereste se iveste ceva de facut. In plus, disparand starea de plictiseala, dispare si starea de somnolenta sau de reducere a atentiei, asa ca pot oricand sa imi redistribui atentia spre orice s-ar ivi de facut la un moment dat.
De citit citesc de oriunde. Depinde de locul unde ma gasesc si de circumstante. Acasa, avand acces si la biblioteca si la internet la discretie, citesc atat de pe suport de hartie cat si de pe suport electronic. Alternativ, ca sa nu imi oboseasca ochii si corpul, nevoit sa stea intr-o anumita pozitie timp mai indelungat. In afara casei prefer sa imi iau una sau mai multe carti cu mine, depinzand de timpul de care as putea dispune pentru citit. Avand ceva de citit la mine, pot sta ore intregi fara sa ma plictisesc, desigur in limita rezistentei fizice si respectand un timp rezonabil de odihna.
De multe ori am impresia ca , oricat as citi, as ramane mereu in urma cu achizitia de noi si noi informatii si cu reimprospatarea permanenta a informatiilor deja primite candva. De aceea consider ca nu as putea cu nici un chip sa ma plictisesc de citit sau sa cred ca nu as mai avea ce citi. Si asta pentru ca mereu mai apare cate ceva nou si mereu simtim nevoia sa recitim ceva mereu cu alti ochi sin din alte unghiuri si puncte de vedere.

Clasament final SuperBlog 2018

Salut, superbloggeri! Iată-ne la sfârșitul ediței aniversare de 10 ani a competiției noastre! Cum s-a încheiat jurizarea tuturor probelo...