$$$

 Daisy Greville: contesa roșie și scrisorile regelui

Frances Evelyn Greville, cunoscută de toți drept Daisy, nu a oferit niciodată răspunsul pe care societatea îl aștepta, pentru că era prea frumoasă ca să fie ignorată, prea bogată ca să fie controlată și prea inteligentă ca să rămână un simplu ornament, devenind una dintre cele mai contradictorii și fascinante figuri ale Angliei de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, mondană până la exces și apoi, pe neașteptate, militantă, socialistă, încăpățânată.

Daisy s-a născut la Londra, la 10 decembrie 1861, în Berkeley Square, într-o lume în care numele de familie conta mai mult decât oamenii, iar pe linie maternă descindea, deși în mod ilegitim, din Carol al II-lea, un detaliu care o făcea ideală pentru saloane și irezistibilă pentru curte, însă destinul i-a oferit ceva și mai periculos, pentru că la doar patru ani a moștenit proprietățile familiei Maynard, devenind una dintre cele mai râvnite moștenitoare ale Regatului. Regina Victoria a luat-o chiar în considerare ca posibilă soție pentru prințul Leopold, dar acest lucru nu s-a întâmplat, iar Daisy, în loc să aștepte rolul care i se pregătea, a ales singură.

În 1881 s-a căsătorit cu Francis Greville, moștenitorul contelui de Warwick, într-o ceremonie fastuoasă la Westminster Abbey, au avut cinci copii, iar din exterior viața ei părea deja scrisă, titluri, reședințe, îndatoriri, însă Daisy nu era făcută pentru o fericire ordonată, pentru că avea un temperament neliniștit și o capacitate naturală de a domina scena, devenind rapid o figură centrală a societății londoneze și a cercului Marlborough House, condus de prințul de Wales, viitorul Edward VII.

Relația cu prințul nu a fost un simplu zvon de salon, pentru că Daisy a fost ani la rând confidenta și amanta lui, o femeie suficient de apropiată de putere încât să-i simtă respirația, dar prea independentă pentru a-i respecta regulile, iar numele ei a început să fie asociat cu scandaluri, rivalități și chiar incidente cu ecou diplomatic, cel mai exploziv fiind episodul legat de Lord Charles Beresford, când o scrisoare violentă, scrisă într-un moment de furie, a ajuns unde nu trebuia și a devenit o amenințare reală. Prințul a fost nevoit să intervină pentru a evita un dezastru public, impunând condiții și ultimatumuri pe care Daisy le-a refuzat, declanșând o criză atât de toxică încât a fost necesară o intervenție politică pentru a restabili calmul, moment în care ea a arătat clar că nu va accepta niciodată să fie ținută în frâu.

După încheierea relației cu Edward al VII-lea, Daisy a căutat un alt tip de apartenență și s-a îndrăgostit de Joseph Laycock, un bărbat extrem de bogat, cu care a avut doi copii, însă între timp stilul ei de viață începuse să-i devoreze averea moștenită, iar anii de recepții, divertisment și fast excesiv au împins-o încet, dar sigur, spre datorii, moment în care s-a produs schimbarea pe care nimeni nu o anticipase de la o femeie ca ea.

Daisy s-a apropiat de socialism, nu ca de o modă intelectuală sau un gest estetic, ci ca de o alegere concretă, fondând colegii pentru educația femeilor în agricultură și horticultură, școli și proiecte de formare, programe de muncă și asistență, transformându-și proprietățile în spații dedicate inițiativelor pentru chiriași și muncitori, iar într-o Anglie rigidă și profund clasistă, o contesă socialistă a devenit un scandal la fel de mare ca o fostă amantă regală. Aristocrația a ridiculizat-o și a numit-o „Contesa Roșie”, însă ea a mers mai departe.

După moartea lui Edward al VII-lea, povara datoriilor și complicațiile trecutului au revenit, iar în jurul ei s-au făcut presiuni asupra Coroanei, pentru că faimoasele scrisori de dragoste ale regelui deveniseră un material mult prea periculos pentru a circula liber, iar casa regală a reușit să blocheze totul printr-o strategie rece și strict legală, transmițând un mesaj clar, anume că anumite secrete nu trebuiau să devină niciodată istorie publică.

Daisy Greville a murit în 1938, la 76 de ani, la Easton Lodge, după ce risipise o avere, scandalizase un imperiu și susținuse cauze pe care clasa ei le-ar fi considerat de neconceput, fără a fi nici sfântă, nici monstru, ci o femeie care și-a folosit privilegiul mai întâi pentru plăcere și apoi pentru lupta socială, lăsând în urmă o succesiune de contraste care o fac astăzi mult mai interesantă decât simpla etichetă de amantă regală.

Ce se întâmplă atunci când o femeie refuză să accepte rolul pe care epoca ei îl consideră inevitabil și transformă privilegiul într-o formă de sfidare și schimbare?

#ContesaDeWarwick #BiografiiIstorice #AristocratiaEngleza #FemeiRebele #IstorieAdevărată #ScandaluriRegale