$$$

 Alira și Arborele Eternității

Într-o pădure tainică, unde umbrele dansau printre copaci, trăia o femeie misterioasă numită Alira, cunoscută drept Păstrătoarea Lupilor, singura ființă umană care putea vorbi cu aceste creaturi mândre și sălbatice, iar legătura ei cu lupii venea dintr-un dar străvechi, pentru că ochii ei albaștri, sclipind ca gheața sub razele lunii, oglindeau sufletul unui lup protector care o însoțea mereu.

Se spunea că, în vremuri îndepărtate, Alira salvase o haită de lupi de la pieire, iar unul dintre ei, un lup argintiu pe nume Kael, îi jurase loialitate eternă, spiritul lui contopindu-se cu al ei, astfel încât Alira devenise glasul lui printre oameni, iar el inima ei în sălbăticie, o legătură care nu putea fi ruptă nici de timp, nici de moarte.

Într-o noapte, Alira simți o chemare stranie, ca un șoptit purtat de vânt, un strigăt de ajutor care nu venea de la oameni, pentru că pădurea fusese tulburată de vânători lipsiți de milă, iar echilibrul naturii era în pericol, astfel încât, cu Kael alături, porni într-o călătorie periculoasă, ghidată de ochii lor albaștri capabili să vadă adevărul ascuns în întuneric.

Ajunși la tabăra vânătorilor, Alira și Kael deveniră o singură forță, ea prin puterea cuvintelor care puteau străpunge chiar și inimile celor mai cruzi oameni, el prin prezența sa impunătoare care trezea respect și teamă, iar în acea noapte lupii au cântat din nou sub cerul liber, vânătorii fiind alungați pentru totdeauna din pădurea fermecată.

De atunci, cei doi au vegheat neîncetat asupra pădurii, iar cei care o traversau spuneau că simt o privire rece și albastră care îi urmărește, nu cu răutate, ci ca un avertisment blând că acel loc trebuie respectat, altfel spiritul pădurii avea să vorbească.

Cu timpul, un zvon vechi ajunse la urechile lor, vorbind despre Arborele Eternității, un stejar străvechi ascuns în inima pădurii, sub care se afla o sursă de magie pură, capabilă să vindece orice rană sau, în mâinile greșite, să distrugă totul, iar într-o noapte de lună plină, Alira simți că cineva îi căuta puterea.

Când ajunseră la Arbore, cu ramuri ce atingeau cerul și rădăcini adâncite în miezul pământului, îi găsiră acolo pe un mag rătăcit, care dorea să fure magia pentru a-și crea o lume doar a lui, însă Alira, împreună cu Kael, chemă însăși esența pădurii, iar lumina albastră care izbucni din ochii ei îl opri, Arborele înghițindu-i energia și restabilind echilibrul.

Drept recunoștință, Arborele Eternității îi dărui Alirei o amuletă din cristalul său, menită să protejeze pădurea și legătura ei cu Kael pentru totdeauna, iar din acea zi, Alira nu mai fu doar Păstrătoarea Lupilor, ci și Gardianul Magiei, un simbol al armoniei dintre om și natură.

Puterea adevărată nu stă în dominare și distrugere, ci în protejarea echilibrului, pentru că magia, asemenea vieții, trebuie folosită cu înțelepciune, iar respectul față de ceea ce nu ne aparține este cheia armoniei universale.

Suntem noi capabili să ascultăm vocea pădurii și să alegem protejarea echilibrului în locul dorinței de putere?

#fantasy #poveste #magie #lupi #natura #echilibru #respect #legenda