$$$

 BĂTĂLIA DE LA QARQAR (853 î.Hr.) - PRIMA ALIANȚĂ DIN ISTORIE

Bătălia de la Qarqar , purtată în 853 î.Hr., reprezintă un eveniment de referință în analele istoriei militare, remarcabilă prin faptul că prezintă cea mai veche alianță militară documentată între o coaliție de douăsprezece regate. Această confederație a fost formată pentru a contracara ambițiile expansive ale Imperiului Asirian sub regele Șalmanasar al III-lea . Bătălia, deși nu a fost decisivă prin rezultatele sale militare, oferă perspective profunde asupra dinamicii geopolitice a Orientului Apropiat antic și asupra complexității războiului de coaliție.

Context și context strategic

La începutul secolului al IX-lea î.Hr., Imperiul Asirian, condus de Șalmanasar al III-lea, se afla într-o fază de expansiune teritorială agresivă. Campaniile militare ale Asiriei au fost îndreptate spre consolidarea controlului asupra rutelor comerciale și subjugarea regiunilor bogate în resurse. Această politică expansionistă a adus inevitabil Asiria în conflict cu statele din Levant, care erau hotărâte să reziste dominației asiriene.

Importanța strategică a orașului Qarqar, situat pe râul Orontes în Siria de astăzi, derivă din poziția sa de nod crucial care controlează accesul la coasta mediteraneană. Bătălia care a avut loc acolo a fost precipitată de mișcarea Asiriei de a-și asigura controlul asupra acestei regiuni esențiale, determinând formarea unei alianțe fără precedent între regatele Levantului.

Marea Alianță

Coaliția, consemnată în mod celebru în Monolitul Kurkh - o stelă înscrisă cu analele lui Șalmanasar al III-lea - a cuprins o serie de doisprezece regi. Această alianță i-a inclus pe Hadadezer din Damasc, Ahab din Israel, Irhuleni din Hamat și alți conducători din statele arameene și siriene, precum și contingente din Egipt și, posibil, din rămășițele imperiului hitit. Textul susține că forțele combinate se ridicau la un număr formidabil de peste 50.000 de infanteriști și 4.000 de care de luptă, o cifră probabil exagerată de scribii asirieni pentru a le glorifica priceperea militară.

Această alianță este considerată prima de acest fel datorită amplorii sale și diversității formațiunilor politice participante. Ea exemplifică un nivel sofisticat de negociere diplomatică și coordonare militară între statele antice, fiecare cu propriile interese și motivații pentru a se alătura coaliției împotriva unui adversar comun.

Ilustrație a Bătăliei de la Qarqar din 853 î.Hr., între Imperiul Neo-Asirian condus de Șalmanasar al III-lea și o alianță de doisprezece regi care au purtat război împotriva lui. Ilustrație de Seán Ó'Brógáín.

Bătălia și urmările acesteia

Bătălia în sine a fost o angajament masiv, ambele părți desfășurând forțe mari într-o confruntare care a durat întreaga zi. Înregistrările asiriene susțin o victorie, lăudându-se cu masacre imense și o retragere tactică a inamicului. Cu toate acestea, lipsa unor acțiuni decisive ulterioare asirienilor și oprirea temporară a avansurilor ulterioare în teritoriile levantine sugerează un rezultat mai ambiguu. Se pare că coaliția a reușit să oprească avansul Asiriei, păstrându-și autonomia pentru o vreme, în ciuda faptului că nu a obținut o victorie clară pe câmpul de luptă.

Urmările imediate ale bătăliei de la Qarqar au marcat o stabilizare temporară a granițelor, dar nicio pace durabilă. Campaniile ulterioare ale lui Salmanasar al III-lea în anii următori indică faptul că amenințarea asiriană a persistat, ducând la conflicte suplimentare în regiune. Cu toate acestea, alianța de la Qarqar a stabilit un precedent semnificativ pentru apărarea colectivă împotriva cuceririi imperiale, subliniind potențialul rezistenței coordonate multi-statale.

Semnificație istorică și moștenire

Bătălia de la Qarqar este un exemplu fundamental de diplomație și război antic. Ea ilustrează complexitatea războiului de alianță, unde diverse entități politice cu capacități și obiective variate se unesc pentru a confrunta o putere superioară. Bătălia subliniază importanța geografiei strategice și evidențiază lupta perenă pentru controlul asupra rutelor comerciale vitale și a resurselor economice din lumea antică.

Mai mult, alianța Qarqar oferă dovezi timpurii despre eforturile pe care comunitățile le vor depune pentru a-și păstra independența și identitatea în fața unor obstacole copleșitoare. Acest eveniment nu numai că oferă o privire asupra tacticilor militare ale vremii, ci și asupra negocierilor și alianțelor diplomatice care au ajuns să definească o mare parte din istoria omenirii.

În concluzie, Bătălia de la Qarqar și alianța formată pentru a contesta dominația asiriană marchează un capitol semnificativ în istoria militară, întruchipând cel mai vechi exemplu cunoscut de coaliție la scară largă formată ca răspuns la amenințările reprezentate de ambițiile imperiale. Acest episod servește drept dovadă a rezistenței și ingeniozității statelor antice din Orientul Apropiat, a căror moștenire de cooperare și conflict continuă să ne informeze înțelegerea relațiilor internaționale și a strategiei militare de astăzi.

IOAN GHERGHINA - MARI BĂTĂLII (Vo. 1)