$$$

 GEORGES BIZET

Georges Bizet, născut la Paris pe 25 octombrie 1838 și decedat la Bougival pe 3 iunie 1875, a fost un compozitor francez, în principal de opere. Într-o carieră întreruptă de moartea sa prematură, a obținut puțin succes până la ultima sa lucrare, Carmen, care a devenit una dintre cele mai populare și mai interpretate lucrări din întregul repertoriu operistic.

Bizet a câștigat mai multe premii în timpul distinsei sale cariere de student la Conservatorul din Paris, inclusiv prestigiosul Prix de Rome în 1857. A fost recunoscut ca un pianist excepțional, deși a preferat să nu-și exploateze talentul și rareori a concertat în public. Întorcându-se la Paris după ce a petrecut aproape trei ani în Italia, și-a dat seama că la marile opere pariziene era de preferat să cânte repertoriul clasic mai consacrat înaintea lucrărilor unor noi compozitori. Compozițiile sale orchestrale și pentru claviatură au fost, de asemenea, în mare parte ignorate, ceea ce i-a stagnat cariera și, prin urmare, a trebuit să-și câștige existența în principal prin aranjamente și transcrieri ale muzicii altora. În urmărirea acestui succes mult așteptat, a întreprins mai multe proiecte teatrale în anii 1860, dintre care câteva a abandonat. Niciuna dintre cele două opere pe care le-a pus în scenă - Pescarii de perle și Frumoasa domnișoară din Perth - nu a fost un succes imediat.

După războiul franco-prusac din 1870–1871, timp în care Bizet a servit în Garda Națională, a obținut un oarecare succes cu opera sa într-un act, Djamileh, deși suita orchestrală L'Arlésienne, bazată pe muzica sa incidentală din piesa cu același nume a lui Alphonse Daudet, a fost un succes instantaneu. Producția ultimei opere a lui Bizet, Carmen, a fost amânată din cauza temerilor că temele sale de trădare și crimă ar putea șoca publicul. După premiera sa din 3 martie 1875, Bizet era convins că lucrarea va fi un eșec. A murit de un atac de cord trei luni mai târziu, fără să știe că va deveni un succes spectaculos și de durată.

Căsătoria lui Bizet cu Geneviève Halévy a fost fericită intermitent, iar ei au avut un fiu. După moartea sa, compozițiile sale, cu excepția operei Carmen, au rămas în general neîngrijite. Manuscrisele au fost donate sau pierdute, iar versiunile publicate ale operelor sale au fost adesea revizuite și adaptate de alții. Nu a creat o școală și nici nu a avut discipoli sau succesori evidenți. După ani de neglijență, lucrările sale au început să fie interpretate mai frecvent în secolul al XX-lea. Criticii l-au aclamat ulterior ca un compozitor de mare strălucire și originalitate, a cărui dispariție prematură a fost o mare pierdere pentru muzica teatrală franceză.