***

 

BERBECII ȘI LUPUL (fabulă de Diana Sava Daranuța)

Doi berbeci frumoși, de munte,

Se certau, se dușmăneau.

Amândoi cu stele-n frunte

Se credeau și se-ncorneau.

Voiau stânca să răstoarne,

Când pe culmi se întâlneau.

Că ieșeau scântei din coarne,

Când poteca împărțeau.

Și-ntr-o zi, ca-n multe alte,

Când porniră bătălia,

I-auzi un lup pe-aproape,

Care le știa prostia.

Și, pândind a lor sminteală,

Surul cel flămând, rânjind,

Își făcu o socoteală –

Să-i înfulece... pe rând.

Ei, orbiți de răzbunare,

Nu-l vedeau pe cel colțat,

Amețiți de tulburare

S-au bătut... pân’ au picat.

De pe muchia abruptă

Un berbec căzu pe stânci,

Avea cornul, coasta ruptă

Și, slăbit, mergea pe brânci...

Și atunci, ieși din umbră

Lupul aprig și lihnit.

Și se năpusti asupra

Berbecuțului rănit.

Iar berbecul cel mai tare

Se urcă-napoi pe munte,

Și privea de sus cum moare

Un „dușman” cu stea în frunte...

Însă asta nu e totul,

Cel berbec, plin de mândrie,

Hotărî că numai lupul

Bun prieten o să-i fie...

„Acest lup, își zise dânsul,

M-a scăpat de un rival,

M-a ales pe mine „unsul” –

Mi-e prieten, nu dușman...

Pentru asta, se cuvine,

Mulțumire să-i aduc,

Voi culege dulci afine

Și îl voi servi pe lup...”

Și, dacă gândi acestea,

N-a mai stat, zis și făcut!

Cu afine de pe creste,

Hai, să-l caute pe lup!

Lupul nu era departe

El pândea demult berbecul,

Și când îl văzu aproape,

Sfâșie pe loc zevzecul...

P.S. Lupul sta sătul la soare

Mulțumit, cu burta plină,

Și, după ospățul mare,

Mai gusta câte-o afină...

Morala:

Să nu crezi ca ți-e prieten,

Cine ți-a-nhățat dușmanul!

C-o pățești precum berbecul,

Care l-a găsit pe „nanul”...

Autor: Diana Sava Daranuța

Din volumul „Fabule”, 2021, Casa Editurii 11

#fabule, #actualitate, #tâlc 

@urmăritori