*"$$

 AMY WINEHOUSE - MOARTEA

Din tot ce am ascultat în ultimii 30 ani ani, Amy Winehouse m-a impresionat cel mai mult. Nu cânta pe scenă, trăia în timp real. Plânsul era plins, râsetele râsete, amărăciunea amărăciune. Iată un titlu „Dragostea e un joc dinainte pierdut”. O lamentație, și se punea un nod în gât. Piesele ei sunt niște monoloage despre suferințele prin care trecea. Foarte autobiografice. Muzica ei vorbea despre durere și suflet. Personalitatea ei (deprimare, suicid..) a dus-o inevitabil la alcool, droguri și bineînteles – la moartea ei prematură. A fost o ființă total autodestructivă…Și-a căutat insistent sfârșitul. A întors spatele existenței. Viața pentru ea a fost o povară prea grea. La 27 de ani a murit ( d. 23 iulie 2011) în urma unei beții în singurătate, în casa ei din Camden. A fost gasită cu 4,5 alcoolemie. Mult prea mult pentru orice organism uman. A avut sfîrșitul pe care și l-a dorit. Seamănă mai mult cu o sinucidere. Mi s-a părut nedrept să dispară așa, pur si simplu, la numai 27 de ani. Și cât talent putea să aibă! …Rarissim. Succesul ei halucinant venea de la sinceritate, adevăr, trăire. Aducea cel mai tare cu Janis Joplin. Și ea dispărută la 27 de ani.

Autodestructivă, droguri și alcool pina cînd organismul a cedat.

Aparitia lui Amy Winehouse pe scenă în 2003 a fost un șoc. Ceva cu totul neașteptat. Un miracol. A spulberat toate clasamentele. Nu aparținea main-stream-ului. Nu venea din rock.Era cu totul aparte. Vocea ei suna jazzy, venea dintr-o lume uitată. Piesele ei – scria și muzica și textul – erau adesea răvășitoare. Nu se uitau ușor. Dar nici nu puteai să le fredonezi ca pe un hit oarecare.

S-a născut în nordul Londrei într-o familie săracă, evreiască, la 14 septembrie 1983. S-a văzut de la început că are talent. Frecventează școli de muzică. Crește repede, e precoce, învață. O copilărie nefericită, (tatăl le-a părăsit când avea numai 5 ani) care i-a dat combustia internă. Apare prin cluburi, descoperă plăcerea de a fi în fața spectatorilor și de a le cânta din muzica ei. În 2003, scoate și primul disc Amy, ”Frank”. Are parte de o primire f. bună din partea presei, magazinele de discuri nu fac față cererilor. Amy Winehouse pare să nu vină de nicăieri. Surprinzător, deși nu cânta piese lejere, place foarte mult. Amy Winehouse pare o ființă normală, fără vulnerabilități, sociabilă, respinge alcoolul și drogurile. E veselă, „fată de gașcă”cum se spune, modestă, prietenoasă. Place tuturor. Prin Londra admiratorii ei o însoțesc în număr mare prin cluburile în care evoluează. Începe să fie privită ca un fenomen. Ceea ce și era!

Ce putea să oprească din drum această voce formidabilă? Biografia! Accidentele de parcurs, întâlnirile nefericite. Din păcate Amy Winehouse a avut parte cu prisosință de ele. Pe plan personal ghinionul s-a ținut scai de ea. A sustras-o preocupării pentru arta ei. Poveștile de amor hazardate au măcinat-o. Trecutul de copil singur s-a resimțit. Motivul eșecurilor- nu a fost iubită pentru ea, ca o fată din cartier (așa cum își dorea), ci pentru cine era ea – o cântăreață în mare vogă. A costat-o viața. Succesul a dărâmat-o psihic. Adolescenta simpatică a devenit la maturitate alt om.

Și-a făcut tatuaje ca un camionagiu pe corp. Și-a machiat ochii gros, ca un vampir. Și-a tapat părul și a purtat un coc mare de anii 60. Părea să fie, deși nu era, o extravagantă. Pentru că era nefericită voia să atragă atenția, să demonstreze ceva, să se bucure de o fărâmă de afecțiune în plus. Era vulnerabilă. Când a apărut în viața ei, Blake Filder Civil, dupa un șir de iubiți neutri, s-a produs declicul. A fost piaza rea. A dus-o la pieire. BF-C aparținea pegrei, mereu la marginea legii. Avea probleme frecvente cu Poliția. Era un infractor, băiatul cel rău, mereu fascinant pentru fetele vulnerabile. Numai că din păcate pentru Amy WInehouse, Blake Fielder Civil era cel mai mare rău pe care putea sa îl întâlnească. El a învățat-o să consume droguri tari – morfină injectată. S-a întâmplat dupa ce s-au căsătorit în Florida.

În scurt timp Amy Winehouse ajunge o umbră. Amână concerte și înregistrări. Apropiații, medicii, îi cer să facă o cură de dezintoxicare. Ea refuză. De fapt Blake Fielder refuză – gândindu-se că dacă Amy renunță la droguri, el nu mai avea de unde și cu ce să-și procure drogurile. Or, ea îl iubea vu adevărat – invers nu era tot atât de adevărat. O manipula fără prea mare efort. O folosea pentru celebritatea ei care l-a pus pe prima pagina a presei. Pentru banii ei și pentru drogurile la care avea acces ușor. Pe măsură ce efectul drogurilor s-a produs, Amy și-a schimbat caracterul. Era nervoasă, nu-și mai controla purtările, a slăbit foarte mult, a ajuns piele și os. Făcea mereu scandal, indiferent daca se afla pe stradă, într-o conferință de presă sau la ieșirea unui bar… Presa era fericită că are subiecte, paparazzi se bucurau de ieșirile ei în decor. După o vreme, Amy Winehouse era prezentă mai mult în reviste de scandal, și mult mai puțin în sălile de concert.

Apropiații, familia, admiratorii asistau neputincioși la declinul ei. Ce era mai rău era că ea nu lupta deloc să se desprindă din angrenajul malefic care era evident că o ducea la pieire. „Nu poți să salvezi pe cineva dacă nu vrea!”spunea tatăl ei într-un interviu. Amy a refuzat cura de dezintoxicare, a continuat să bea alcool etc. Marele ei hit „Rehab”exprima exact refuzul de a merge la clinică. Făcea numai ce o îndemna iubitul ei Blake – îl iubea foarte mult. Or Blake nu făcea decât s-o îndemne să consume droguri tari și să se îmbete. Era total dependent și va deveni în scurt timp și Amy. Drama se petrecea la vedere, jurnalele erau pline de relatări. Nici televiziunile nu o cruțau. Era mult cinism aici, audiențele, tirajele primau. Afacerea, până la urmă. Toți câștigau bani mulți de pe urma ei. Regula jocului este în show-business – „rezistă cine poate!”. Și cine nu, ce se întîmpla cu acela?

După foarte multe insistențe, Amy Winehouse ajunge totuși într-o clinică, dar dupa trei zile evadează. Le 8 noiembrie 2007 Poliția sparge ușa și năvălește în casa ei din Camden cu mandat de aducere pentru Blake Fielder, acuzat de atac cu mână armată și deținere/trafic de droguri tari. Este judecat, condamnat la doi ani și trei luni inchisoare. Ajunge iar pe prima pagină a publicațiilor de scandal. Este foarte greu cu ea pentru anturaj. Să o sfătuiești, să îi ceri/ impui ceva este imposibil. Amy e dificilă. Celebră, are foarte mulți bani, în jurul ei roiește o industrie care vrea să facă mult profit. În show-business, Amy este cea mai mare afacere a momentului. Interesele sunt cu totul contradictorii. Să meargă în turneu sau să facă o cură? Managerul ei o obligă să semneze un contract care o împiedica să apară în concerte sau să înregistreze până când nu face o cură de dezintoxicare. Amy se execută. Înțelege că este spre binele ei. Cariera ei se face praf dacă nu își revine. Departe de iubitul ei, acceptă să intre într-o clinică.

Se retrage la ieșire în insula Santa Lucia unde rămâne șase luni. Nu mai consumă droguri. Se reface, reia treaptat repetițiile. Când se întoarce la Londra reia înregistrările și apare iar în concerte. Primete premiile Grammy (februarie 2008) și altele. Pare să o ia de la capăt. Era un drum care o ajuta să scape de demoni. Apoi recade… Se întoarce din păcate la droguri… Ajunge iar pe prima pagină a publicațiilor de scandal. Impresarii fac eforturi de o readuce în circuit pentru a-și onora contractele semnate. Pregătesc un mare turneu, de comeback. Lucrurile treptat par să se îndrepte. Aparent e motivată să apară iar în fața publicului care continuă să o iubească. Marele turneu trebuia să înceapă la Belgrad la 18 iunie 2011. Aici, deși rămâne pe scenă 60 de minute, nu reușește să își cânte piesele. E beată, nu se ține pe picioare, se prăbușește în fața microfonului. Publicul o huiduie. Destui înregistrează cu telefonul dezastrul. Imaginile apar pe toate marile rețele de televiziune de pe planetă. Breakingnews. E sfârșitul carierei ei extraordinare.

Trei săptămâni mai târziu, 23 iulie, la Londra, moare singură în casa ei din nordul Londrei. Îi spusese unei bune prietene cu o seară înainte la telefon – „Dacă m-aș putea întoarce în trecut, să pot ieși pe stradă fără să fiu hărțuită, aș face-o!” Era concluzia destinului ei fără pereche. Avea numai 27 de ani. Un ciudat blestem face ca Brian Jones, Janis Joplin, Jimi Hendrix, Jimi Morrison, Kurt Cobain să moară tot la 27 de ani…