***

 Astăzi se împlinesc 131 de ani de la nașterea Otiliei Cazimir, scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă, supranumită "poeta sufletelor simple", fiind cunoscută în special ca autoare de versuri pentru copii. 

Otilia Cazimir (pseudonimul literar al Alexandrei Gavrilescu) s-a născut la 12 februarie 1894, în satul Cotu Vameşului, judeţul Neamţ. Şi-a făcut studiile medii şi pe cele liceale la Iaşi, şi tot aici a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie, renunţând să-şi dea examenul de licenţă. 

Pseudonimul "Otilia Cazimir", dezagreat de scriitoare, i-a fost ales de Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut deci noul nume: "Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi Otilie pe care am întâlnit-o în viață, fetița cu care am stat în bancă în clasa primară, era proastă, grasă și buboasă ...”

A debutat cu versuri, în anul 1912, în ''Viaţa Românească'', revistă la care avea să rămână colaboratoare fidelă. Debutând în "Viaţa Românească", Otilia Cazimir s-a simţit mai apropiată de tradiţiile poeziei româneşti decât de eforturile modernizatoare ale scriitorilor dintre cele două războaie mondiale. Versurile ei sunt dominate de atmosfera patriarhală a aşezărilor rustice sau a târgurilor provinciale, pe care a cunoscut-o în anii copilăriei. 

Editorial a debutat cu volumul de poezii ''Lumini şi umbre'' (1923), urmat de ''Fluturi de noapte'' (1926)nşi ''Cântec de comoară'' (1931). 

A publicat, de asemenea, volume de proză, dintre care amintim ''Din întuneric. Fapte şi întâmplări adevărate (Din carnetul unei doctorese)'' (1928), ''Grădina cu amintiri şi alte schiţe'' (1929), ''În târguşorul dintre vii...'' (1939), iar în 1942 i-a apărut romanul ''A murit Luchi...'', o carte despre copilărie, despre candorile, naivităţile şi farmecul acestei vârste. 

Otilia Cazimir este, totodată, o autoare consacrată în genul literaturii pentru copii, cu volume precum ''Jucării'' (1938) sau ''Baba Iarna intră-n sat'' (1954). În 1960 i-a apărut un volum de amintiri intitulat ''Prietenii mei scriitori...''. 

Pentru scrierile sale i-au fost decernate: Premiul Academiei (1927), Premiul Femina (1928), Premiul Naţional pentru Poezie (1937), precum şi Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1942). S-a stins pe 8 iunie 1967, la Iaşi.

Baba iarna intră-n sat - Otilia Cazimir

Alergând ca de năpastă,

au venit buluc pe coastă

doi băieți, mai isteți,

să dea veste la neveste

c-au văzut în deal la stână,

coborând din vârf de munte,

peste ape fără punte,

Iarna sură și bătrână...

mai târziu, mai pe-nserat,

a intrat și baba-n sat:

uite-o-n capul podului,

în văzul norodului,

pe-un butuc de lemn uscat,

cu cojoc de căpătat,

cu naframa de furat,

cu catrința de aba,

vântul să-l strecori prin ea!

și cum suflă-n pumnii reci,

scoate pâclă pe poteci,

iar pe fund de văi destramă

neguri vinete, de scamă...

și-au ieșit băieții mici,

mici și mulți

și desculți,

și câțiva mai măricei,

cu biciuști și cu nuiele

și cu prăștii subțirele,

să alunge de pe-aici

Iarna cea cu gânduri rele...

doamna-gerului, bătrână,

s-a sculat de la pământ.

Și-nălțând spre cer o mână,

ca o cumpănă uscată

de fântână.

A pornit în jos pe vânt,

încruntată, blestemând,

și-a lăsat în urma ei

promoroacă și polei.

Pe ogoare, corbi și cioare,

prin păduri, lupii suri,

și de-a lungul drumului

numai scama fumului...