***

 Olga, bunica Reginei-mamă a României, un model de filantropie

Nepoată a Țarului Nicolae I al Rusiei și verișoară primară a Țarului Alexandru al III-lea al Rusiei, Olga s-a născut pe 3 septembrie 1851 la Pavlovsk, fiind fiica Marelui Duce Constantin Nikolaievici și a Marii Ducese Alexandra Iosifovna. Când tânărul rege George I a vizitat Rusia în 1863 pentru a-i mulțumi Țarului Alexandru al II-lea pentru sprijinul acordat în alegerea lui pe tronul Greciei, a întâlnit-o pentru prima dată pe Olga, care avea doar 12 ani, iar regele George a găsit-o deosebit de drăgălașă.

Suveranul vizitează din nou Rusia în 1867 pentru a se întâlni cu sora sa, Dagmar, care se măritase cu țareviciul Alexandru cu un an mai înainte. Era foarte hotărât să-și găsească o soție, iar ideea unei alianțe cu o mare ducesă rusă, născută în Biserica Ortodoxă Răsăriteană, a fost unul dintre scopurile vizitei de protocol. Olga, ajunsă acum în vârstă de 15 ani, s-a îndrăgostit de George, dar era totuși îngrijorată la gândul că va părăsi Rusia.

Tatăl ei a fost inițial reticent să accepte cererea în căsătorie, crezând că fiica sa e prea tânără, dar mama fetei, Marea Ducesă Alexandra, era mult mai entuziasmată decât soțul ei. În cele din urmă, s-a hotărât ca Olga și George să se căsătorească când prințesa va împlini vârsta de șaisprezece ani și între timp să își continue școala.

Tinerii s-au căsătorit la capela Palatului de iarnă din Sankt Petersburg, pe 27 octombrie 1867. După cinci zile de festivități, cuplul a petrecut o scurtă lună de miere la Ropsha, la sud-vest de Sankt Petersburg.

Ajunsă în Grecia, Olga a devenit repede o regină populară și s-a implicat în munca de caritate. În 1898, a insistat să-și continue angajamentele publice fără gardă militară, deși avusese loc recent un atentat împotriva soțului său. Tânăra suverană a preluat patronajul așezământului Amaleion, orfelinatul fondat de fosta regină Amelie a Greciei, aflat în spatele grădinilor Palatului Regal, și se ocupa îndeaproape de Arsakion, o școală de fete de pe Bulevardul Univers. A înființat instituții noi pentru nevoiași și, folosindu-și propriii bani și având sprijinul donatorilor bogați, Olga a construit un azil pentru bolnavii în stadii terminale, un altul pentru persoanele paralizate, precum și un sanatoriu (Santeria).

În capitală, suverana Greciei a întemeiat o societate filantropică care îi ajuta pe săraci și o grădiniță pentru copiii cu părinți nevoiași, iar la Pireu a fondat un așezământ care oferea zilnic mâncare celor fără posibilități materiale, această instituție fiind, în același timp, un fel de școală unde fetele sărace puteau învăța să gătească. Instituția a avut un mare succes, a fost extinsă și transformată într-o școală de duminică pentru fetele care erau nevoite să muncească, apoi a devenit atelier de țesut pentru tinerele și femeile vârstnice în dificultate.

Cum înainte de sosirea Olgăi în Grecia, exista un singur tip de închisoare, iar bărbații, femeile și adolescenții erau încarcerați în aceleași penitenciare, regina a decis să construiască o închisoare pentru femei în capitală și o serie de case de reeducare pentru tinerii infractori în întreaga țară.

Pe toată durata mariajului, Olga și George au format un cuplu foarte unit, în ciuda infidelităților ocazionale ale suveranului, acceptate cu discreție de regină. Cuplul a avut, pe parcursul a douăzeci de ani, opt copii: Constantin I, George, Alexandra, Nicolae, Maria, Olga, Andrei și Christopher.

Pe 18 martie 1913, anarhistul grec Alexandros Schinas, profitând de faptul că regele aflat la o plimbare în Salonic era neînsoțit, a tras un foc de armă și l-a ucis. În momentul asasinării soțului ei, regina Olga se afla la Atena, iar vestea i-a fost anunțată de nora ei, Sofia, și de nepoata sa, Elena, viitoarea regină mamă a României, fiica lui Constantin, primul născut al Olgăi.

În 1914, când a izbucnit Primul Război Mondial, Olga se afla în Rusia. Regina a decis să rămână la Sankt Petersburg și să fondeze un spital militar pentru a sprijini efortul de război în țara sa natală, dar după izbucnirea Revoluției bolșevice din 1917, a părăsit Rusia cu un pașaport fals, sub numele Olga Hellènes, și a ajuns în Germania, apoi în Elveția, unde a întânit-o fiul său cel mare, aflat și el în exil. După ce nepotul ei, devenit regele Alexandru I, a murit pe 25 octombrie 1920 din cauza unei infecții provocate de o mușcătură de maimuță, guvernul grec i-a oferit tronul fratelui său, Paul.

Acesta a refuzat însă coroana atâta timp cât tatăl său, Constantin, trăia, iar pe 17 noiembrie regina Olga a fost numită regentă. Regina-mamă a deținut acest statut până pe 19 decembrie, când fiul ei cel mare, Constantin, s-a întors pe tron pentru a doua oară, în urma unui plebiscit, dar după a doua abdicare a regelui Constantin a plecat pentru totdeauna în exil.

Anii finali de viață ai Olgăi au fost marcați de o stare de sănătate precară. Boala a obligat-o să-și petreacă mult timp într-un scaun cu rotile și a fost nevoită să locuiască doar la Paris, unde a urmat un tratament pentru gravele sale probleme oculare. Regina Olga a murit pe 18 iunie 1926 în Franța, a fost înmormântată în Italia, unde familia regală greacă trăia în exil, dar pe 17 noiembrie 1936 rămășițele ei au fost repatriate, fiind depuse în mausoleul regal de la Palatul Tatoi din Atena.