***

 

"Pe lângă o multitudine de căi inconștiente de autoprogramare nebenefică, astăzi abordez una care doare. Pe VOI, vă doare.

Am observat de-a lungul timpului, la unele poze de profil, acea panglică neagră, îndoită într-un 8 fără fund.

Așezându-mă în papucii voștri, arăt lumii virtuale că sunt în doliu, arăt lumii virtuale cât mă doare..., și e real, chiar vă doare ! Tare !

Ca orice durere, ea este un semn bun, ne arată că ceva din interiorul nostru e defect și necesită reparații urgente. Ca să rezolv durerea, e necesar să-i aflu cauza...și pe asta s-o rezolv.

-DE CE mă doare moartea cuiva drag? 

În realitate, sunt doar două motive :

1. Nu înțeleg și nu mă interesează să înțeleg că sufletul acela și-a încheiat misiunea pentru care a venit, suferința nu îi mai era de folos, să învețe "lecții" și că, înainte de a veni la întrupare, și-a ales momentul plecării. Moartea e dureroasă fiindcă cultura religioasă și tradiția populară v-au indus acest program. În realitate, sufletul a venit în tabăra-școală, numită Pământ. Tabăra/școala a fost absolvită de el/ea, și-a luat diploma sau nu, și se întoarce acasă ! Sau a picat examen/e și va reveni, după ”vacanță”, să le ia, împreună cu diploma.

2. Doare din: egoism (știu că, poate, veți da cu pietre, dar ăsta e adevărul) sau din: vinovăție față de cel plecat de lângă voi.

Cercetați-vă ! ”n-am apucat să-i spun...”, ”n-am putut ajunge la înmormântare”, ”nu mi-am luat niciodată timp să-i ascult poveștile/plângerile/sfaturile”etc. VINOVĂȚIE.

-Ce e viața mea fără el/ea? Cine mă mai ajută? M-a lăsat singur/ă ! 

Copilul nostru a rămas fără mamă/tată (adică sarcinile ei/lui, cad asupra mea) ! Părinții ei/lui sunt distruși, au rămas fără nimeni să le fie aproape (adică, eu trebuie să-i suplinesc locul) etc. EGOISM...pentru că NU sufletul și nici spiritul trimit durerea, ci EGO-ul, acea parte nebenefică care ne-a programat astfel mintea. Purtați doliu, ca lumea să vadă că ați pierdut pe cineva drag...De ce? Fiindcă așteptați să fiți compătimit, să vi se trimită condoleanțe, să mai aveți un motiv în plus să vă plângeți de milă. EGO-ul vă împinge spre așteptările de orice fel, NU sufletul, nici spiritul vostru.

Înmormântarea? Bocitoarele, tradiția populară jelește...De fapt, trimitem Pământului, spre reciclare, hainele numite corp fizic, pe care sufletul nostru drag, le-a purtat, pentru un timp. Pentru că el, sufletul nostru drag, este VIU și ne veghează, comunică cu noi în multe feluri și, cel mai important, este liber de orice suferință.

Când veți schimba programele negative (despre plecare/înmormântare) care v-au fost băgate cu de-a sila, în minte, cu ceea ce v-am detaliat mai sus, veți fi liberi de durere.

Să vă fie de folos și iertare celor care se simt deranjați de ceea ce am scris.

Am îngropat doi părinți și 3 copii ! Nu am plâns și nu am suferit. Doar am mulțumit Sirsei Primare, cu recunoștință, că suferința lor a fost scurtă și s-au întors acasă, acolo unde voi fi și eu când îmi voi termina misiunea.🥰🥰🥰"

Sursa: Mihaela Barna & Mary Leoca