$$$

 Doi savanți britanici ai secolului al XIX-lea au fost la un pas de a părăsi hotarele pământului și de a se înălța spre nemărginirea cosmosului. Îndrăzneții cercetători au scăpat ca prin minune de moarte în straturile superioare ale atmosferei.

Meteorologul James Glaisher și aeronautul Henry Coxwell, animați de idealuri științifice, s-au avântat cu un balon cu aer la cea mai mare înălțime atinsă până atunci, dornici să descopere factorii atmosferici care influențează starea vremii pe pământ. La aproximativ nouă mii de metri altitudine, Glaisher și-a pierdut cunoștința. Coxwell, cuprins și el de amețeală, abia a găsit puterea să deschidă supapa de manevră, eliberând o parte din hidrogen pentru a coborî aerostatul. Soarta le-a fost îngăduitoare, iar ei s-au salvat de la o pieire sigură. Fără acest noroc providențial, balonul ar fi fost purtat spre marginea atmosferei, unde îi aștepta moartea neîndoielnică.

Slăbiciunea care i-a cuprins pe aeronauti se datora, cel mai probabil, frigului pătrunzător și lipsei de oxigen, ori poate unui acces de boală de decompresie, asemănătoare celei care îi lovește pe scafandri atunci când se ridică prea rapid la suprafață.

Această aventură a rămas înscrisă în cronica aviației drept unul dintre cele mai primejdioase zboruri și, poate, drept prima tentativă a omului de a se ridica spre cosmos (5 septembrie 1862). Glaisher a mai înfăptuit alte douăzeci și unu de ascensiuni, lăsând posterității observații esențiale pentru studiul fenomenelor meteorologice. El a arătat, între altele, cum picăturile de ploaie se formează prin acumularea umezelii în cădere și a observat că viteza vântului se schimbă odată cu înălțarea sau coborârea în atmosferă. Contemporanii îi datorează o parte considerabilă din cunoașterea acelor vremuri despre straturile înalte ale văzduhului.