_$$

 ⭐⭐⭐⭐️⭐️DINU LIPATTI...COPILUL MINUNE RĂPUS DE LEUCEMIE LA DOAR 33 DE ANI....

        "Doamne,de ce trebuie sa trăiești cu moartea în suflet....când viața ar fi putea atât de frumoasă? "

     - Considerat a fi cel mai mare pianist român al tuturor timpurilor,DINU LIPATTI a trăit doar 33 de ani, cu doi ani mai puțin decât MOZART și cu șase ani mai puțin decât CHOPIN. 

  Ca și MOZART și chiar, se pare,mult mai devreme decât MOZART,din pruncie, DINU îşi relevează chemarea. 

     -La vârsta de șase luni,deci prin septembrie 1917,auzind execuții de muzică înregistrată, îşi strângea mânuțele și îşi mişca brațele în cadența melodiei, exact ca un dirijor de orchestră,..în acele momente, orice altă preocupare a minţii sale era exclusă, nimic nu-i putea atrage atenția, atât cât dura melodia, și îşi continua îndârjit mișcarea, cu aer grav și cu sprâncenele încruntate. 

  O lună mai târziu,aflându-se în brațele doicii sale,o atrăgea spre fereastră pentru că știa că aici venea în mod regulat un flaşnetar care-i cânta niște valsuri vieneze.

   Dintre jucăriile pe care i le dăruiau cei mari, el alegea numai pe cele care emiteau vreo mică melodie. 

Toate aceste amănunte le-a povestit ANNA LIPATTI, mama artistului, într-un pios și emoționant volum.

 Ea însăşi era o bună pianistă,iar tatăl, diplomat de carieră, era un remarcabil violonist.

     -La vârsta de trei ani şi jumătate, cea mai mare predilecție a copilului era pentru mare predilecție a copilului era pentru pian. Mult înainte de a cunoaște notele,acesta compunea la pian interesante tablouri muzicale, redând scene familiare sau figuri de persoane. 

  Zugrăvirea aceasta sonoră era întotdeauna justă și cei ce o auzeau ghiceau îndată care-i era subiectul sau „modelul". 

 Darul acesta l-au mai posedat din copilărie alți câțiva mari muzicieni, precum de pildă CHOPIN și mai cu seamă SCHUMANN.

   La vârsta de patru ani,DINU o roagă pe mama sa să-l învețe pianul ca să poată asemenea ei să țină acompaniamentul când tatăl cânta din vioară. 

  După opt zile de străduință comună, copilul executa minunat un preludiu de BACH, reuşind astfel să-şi acompanieze tatăl. 

   La scurtă vreme după aceasta, urmează un menuet de MOZART pe care DINU îl cântă nașului său,GEORGE ENESCU. 

    -În ţară, DINU LIPATTI învaţă de la maeștri ca M. JORA sau FLORICA MUZICESCU, iar la PARIS, între maeştrii ce contribuiră la formarea lui DINU LIPATTI e suficient să fie amintiți ALFRED CORTOT şi PAUL DUKAS. 

   Acesta din urmă, în 1934, după un singur trimestru de studiu, îi acordă pentru cursul de compoziție, aprecierea următoare: „Foarte strălucit înzestrat. 

  Nu-i mai trebuie decât să producă, pentru a dobândi prin experiența sa personală deplina posesiune a unui talent aproape format". 

     -La 11 ani,DINU LIPATTI este primit la Conservator și dacă asta vi se pare o performanță, trebuie să știți că a fost admis direct în anul 3.

   În luna iunie 1935, la examenul cursului de interpretare pianistică al lui ALFRED CORTOT, acesta îl prezintă publicului nu ca pe un elev, ci ca pe un tânăr maestru. 

 Tot în aceeași epocă, pe când, odată, DINU LIPATTI dirija un concert al lui BACH, DIRAN ALEXANIAN, care-i era profesor de dirijor de orchestră, i-a prezis: „Și ca dirijor vei fi un as". 

    -La expoziția internațională de la PARIS, din 1937, LIPATTI primește medalia de argint a Republicii franceze pentru compoziție.

    -În timp ce se pregătea pentru un turneu de concerte în AMERICA se descoperă că suferă de leucemie....😢

     -La 16 septembrie 1950 are loc ultimul lui concert public la BESANÇON ,FRANȚA.

În partea doua a recitalului intenționa să execute cele 14 Valsuri în Do diez minor de FRÉDÉRIC CHOPIN. 

Puterile însă îl părăsesc, după o lungă pauză în care publicul nu s-a clintit din sală, DINU LIPATTI reapare pe scenă, se așază la pian și interpretează motivul "JESUS BLEIBT MEINE FREUDE" din cantata "Herz und Mund und Tat und Leben" de JOHANN SEBASTIAN BACH. 

 Cu această rugăciune s-a încheiat una din cele mai bogate și scurte cariere una din cele mai bogate și scurte cariere cunoscute în arta interpretativă modernă.....

    -Boala de care suferea, limfogranulomatoză malignă l-a măcinat rapid, iar după două luni şi jumătate, la 2 decembrie 1950 s-a stins din viață.....😢

Web

Preluare text Georgeta Marica 

     RECUNOȘTINȚĂ,RESPECT,CONSIDERAȚIE!