$$$

 Vecina care lucra cu dracul - broasca legată cu ață roșie

Vreau să vă povestesc și eu o întâmplare adevărată, care a avut loc acum 10 ani în Republica Moldova.

Deci, sora tatălui meu, Lidia, trăia la marginea unui sat.

Acolo avea o vecină cu care se împăca foarte bine, fuseseră chiar colege de clasă. Cei din mahala le vedeau mereu împreună: ori vorbind peste gard, ori așezate pe scaune la poartă. Duminica, mai ales, era zi de șezătoare: la una dintre ele, stăteau pe scaun la poartă și mâncau semințe de floarea-soarelui.

Așa a durat prietenia lor maximum 5 ani, până când vecinei i s-a trezit un bob de invidie în suflet.

Sora tatălui meu avea soțul mai mereu plecat peste hotare cu camionul lui personal și, în anii aceia, se făceau bani buni. Își permiteau orice, casa lor era deja finisată cu reparații atât în interior, cât și pe exterior.

Și vecina, invidioasă fiind, mereu îi zicea:

— Vezi, dragă Lidie... Dacă ai un bărbat de treabă, ți-ai aranjat casa, ai bani, ai mașină... Iar eu, cu Ghiță al meu, nu mă mai mișc din loc.

— Spurcatul meu iubește doar să bea alcool și să fumeze, iar ce bani face pe toți îi bea. Nu mai pot face nimic la casa asta.

Sora tatălui meu, Lidia, i-a spus că totul pornește de la femeie, dacă știe să-l susțină în tot ceea ce face și nu îl lasă de capul lui...

S-a pornit o ceartă între ele. S-au supărat una pe alta, pentru că și-au aruncat vorbe urâte. Și de atunci, nu și-au mai vorbit.

La vreo lună după ceartă, Lidia a ieșit afară din casă să dea de mâncare la păsări (ca la țară). Acolo, în cuibar, a găsit un ou negru, de dimensiunea unui ou de rață.

Lidia s-a speriat, dar nu a pus mâna pe el. L-a rostogolit cu un băț, până l-a dat jos din cuibar, apoi l-a spart.

Avea un miros înțepător, a clocit, a putrefacție, a organe stricate.

După 2-3 zile, vecina a venit la poarta Lidiei cu un pește mare în brațe, cu pretextul că vrea să se împace:

— Cică Ghiță al ei a fost la iaz și a adus mulți pești.

Lidia l-a luat din brațele ei, dar nu l-a mâncat. L-a aruncat la găini în curte, iar găinile l-au mâncat.

Când a venit soțul Lidiei acasă de peste hotare, ea i-a povestit ce se întâmplase, dar el nu a luat în seamă cele spuse de Lidia. Mereu zicea că nu crede în povești cu Zmeul și nici în farmece.

De atunci, ca vecine, nu s-au mai întâlnit, doar se salutau când se vedeau.

Din acea vreme, între Lidia și soțul ei au început mai multe certuri, scandaluri. Într-un cuvânt, nu le mai mergea bine în căsnicie.

Oricât a încercat Lidia, nu a reușit să își țină familia sub control.

După un timp, Lidia își sărbătorea ziua de naștere.

Era cu toate neamurile la masă, iar dintr-o dată, în casă a apărut o broască cu o ață roșie legată la picior.

Broasca ocoăia tare, de îți părea că rage.

Cineva din familie i-a zis:

— Prinde broasca și ține-o închisă! Cel care a trimis-o va veni la poartă să te roage să o eliberezi.

Așa a și fost...

Lidia a închis-o într-un borcan de sticlă și i-a pus capac.

După ce s-au dus toți pe la casele lor, Lidia a văzut-o pe vecină în apropierea gardului. Parcă voia să o întrebe ceva, dar nu îndrăznea...

Ba se făcea că rupe buruieni de lângă gard, ba că udă florile. Se vedea că era agitată.

Soțul Lidiei a avut ideea să stropească broscuța cu puțină benzină și să îi dea foc. Așa a și făcut!

Nu a trecut mult timp și vecina a venit țipând în gura mare încă de la poartă:

— Te rog, te rog, Lidia! Eliberează broasca, că îmi arde sufletul! Nu mai pot... Mă doare! Te rog, las-o să plece!

Între timp, în timp ce țipa, își rupea maioul de lângă gât, ca și cum s-ar sufoca.

Lidia și-a dat seama că vecina era cea cu vrăjile și i-a dat drumul broscuței, dar i-a promis că, dacă mai vede așa ceva, nu o va mai elibera niciodată.

Peste vreo jumătate de an, vecina a invitat-o pe Lidia la masa de pomenire pentru mama ei.

— Cică a chemat toată mahalaua și face un mic praznic.

La început, Lidia și soțul ei nu au vrut să meargă, dar la insistențele vecinei au plecat amândoi. Totuși, s-au sfătuit să nu bea și nici să nu mănânce nimic, doar să fie prezenți.

Ajunși la masă, din pod se auzeau niște țipete, tropăituri ca de cai.

Vecina îi îndemna să mănânce. Ei au refuzat, dar ea, indignată, le-a zis:

— Ei, nu știți voi ce bunătățuri v-am pregătit!

Lidia i-a făcut semn soțului să se ridice de la masă și să plece acasă.

Dar vecina le-a zis:

— Răbdați puțin! Unde vă grăbiți? Stați să vină și Ghiță să vă petrecem, căci tocmai l-am trimis în pod să hrănească motănașii aceia.

Atunci, Lidia și-a dat seama că vecina găzduia pe cineva... sau ceva necurat în podul casei.

Când au ajuns acasă, au luat hotărârea să vândă casa și să se mute în altă parte.

La 6 luni după, Lidia și soțul ei au vândut casa și s-au stabilit în Germania.

Sursa: s-a pastrat anonima, Republica Moldova, culeasa in martie 2025