$¢$

 TIMP PIERDUT PRIN AMINTIRI 

Astăzi m-am rătăcit pe strada ta

era pustie, goală și nu-mi mai aminteam nici numărul din poartă 

nu-mi mai aminteam nici dacă te cunosc sau dacă te-am văzut vreodată 

oare ai existat sau ești doar închipuirea unui gând bolnav de amărăciune 

de dor și neputință 

de frig

de rece

credeam că trece, dar amintirea-i vie

am găsit-o ascunsă într-un ungher al sufletului meu înghețat într-o lacrimă 

înfrigurată am căutat 

în stânga și-n dreapta am întrebat:

-știe cineva unde locuiește timpul?

-L-a văzut cineva?

-Vă rog, îmi puteți da adresa?

Dar nimeni nu-mi răspundea 

amintiri treceau nepăsătoare pe lângă mine 

de nicăieri se auzeau suspine

umbrele trecutului s-au aplecat sfioase și mi-au șoptit ușor:

nu-l căuta, și-a pus aripi de înger și a plecat în zbor 

s-a destrămat 

s-a descompus în mii de secunde 

și dus a fost 

sau poate se ascunde 

câte puțin în inimă la fiecare 

câte puțin în strigăt și chemare

câte puțin în fiecare floare 

și-n fiecare rază caldă de soare.

Tăcută am mângâiat secundele trecute

și dorul ce-mi stă în piept mai mare ca și-un munte

am mângâiat și cerul cu ochii și privirea

și-n brațe am strâns toată nemărginirea 

am încercat să mângâi secunde viitoare

dar tu zburai pe aripi de păsări călătoare 

am încercat să-ți strâng în palme amintirea 

dar tu pictai, cu stele pe cer, toată iubirea 

am încercat să te găsesc, să te ating, să te cuprind 

să te întâlnesc 

să te opresc

și să-ți vorbesc 

dar, timpule, ești lunecos 

alergi în sus, alergi în jos 

bați drumuri noi și drumuri vechi

cu vise în poală, nepereche 

cu amintiri, doruri și șoapte 

te ascunzi tăcut în neagra noapte.

Eugenia Spătaru,,Adnana "

17.02.2025