@@@

 DEZROBIREA

Un vis mai am, un vis mi-a mai rămas

Să rup din mine catafalcul morții

Iar Crucea de pe umeri n-am s-o las

Cu ea voi birui blestemul sorții.

Tot am tăcut, și am tăcut de veacuri

Dezastrele s-au perindat mereu

Și am purtat și răni, dureri și lanțuri

Pe trupul greu, în drum spre Dumnezeu.

Și am urcat pe Golgota în sus

Și-am coborât în iaduri nepătrunse

Când temnicerii rând pe rând ne-au pus

În zidul închisorilor ascunse.

De nu visam că trupurile noastre-s vii

De nu credeam credinței noastre pure

Am fi rămas de-a pururi morții-vii

Sub pietre îngropați sau în pădure.

Din trupurile noastre sângerânde

Am pus un pod de stâncă peste inimi

Să-l urce pașii vremurilor blânde

Ca nici un ochi să nu mai verse lacrimi.

Izvor de Mântuire peste veacuri

Credința noastră să ne fie leacul.

SFÂNTUL ARHANGHEL MIHAIL

Roberta Sanders Poetry