$$$

 Scrisori în zăpadă

Ninge târziu, cât e vie ninsoarea,

Norii se sfarmă, te uită cum cad!

În brațe de lut, găsindu-și iertarea,

Se pierd în adâncuri, zăpezi care ard.

Se miră clepsidre, ce clipe-nvechite,

Din zdrențe de cer, deșiră ninsori!

Mai pune un vreasc, în sobă, iubite,

Să-i re-nmugurească iubirii, fiori!

Ulucile-și pun căciuli peste gânduri

Și-n porți risipite, cenuși povestesc,

Că urmele sunt cuvinte și rânduri,

Scrisori de iubiri, ce-n zăpezi se citesc.

Copacii-n pendule de vânturi se prind

Si-agață amintiri pierdute-n uitare,

Ciucuri de gheață pe streșini se-ntind,

Cu iz de trecut, înmuiat în visare.

Pe cetini, adorm zăpezi răsfirate

Și-n garduri, troienile-și fac șezători,

Croieste-mi, iubite, din zăpada de noapte,

Un voal de-asfințit cu beteală de zori!

Ninge pe noi! Cade-nserarea...

Aprinde și lampa, că-s ierni infinite!

În brațele tale, nu-ncape ninsoarea!

E loc doar de-o iarnă!...sunt iarnă, iubite!

Albertina Iani