$$$

 Fabula boului fără creier

Am luat un creier mare din sertar

Și mi l-am pus pe gât direct,

Nici nu știam atunci măcar,

Că am ales un creier cam defect

Și-am pus deasupra, ca să nu îl plouă,

Un cap simpatic cu o față nouă.

Aveam un cap cam mare, ca de bou,

Și lumea-ntreagă mă credea deștept

Nu aveam coarne, le-am primit cadou,

Și mi le-am pus, nu eram înțelept,

M-am chinuit apoi să trag căruța

Și prietenii râdeau și îmi ziceau maimuța.

Dar eu n-am înțeles deloc ce vor să spună,

Mă comportam mereu ca un cocoș,

Găinile-mi spuneau mereu că-s poamă bună

Și se împiedicau pân-am ajuns un moș.

Acum degeaba cânt ca prostul dimineața,

Nici o găină nu-și mai arată fața.

Dar am noroc, creierul care-mi stă pe gât,

Îmi zice să iubesc la întâmplare,

Nu mai contează dacă sunt urât,

Totul e ca nasul să l am mare.

Și l-am băgat unde nu-mi fierbea oala

Și am ajuns chiar să-mi pierd socoteala.

Și-așa fără să mai gândesc deloc,

Cred că m-aș atașa și de-o fantomă,

Care-mi va scoate creierul pe loc,

Că și așa stă-n capul meu de formă.

Dar nu contează, suflet să am eu,

Și o să fac cum o vrea Dumnezeu!

Morala

Dacă ai un creier mare,

Dar îl porți cam fără rost,

Vei trăi la intâmplare,

Însă vei muri de prost.