$$$

 MAMĂ, CE-ASCUNDEAI?!...

Mamă, ce-ascundeai în riduri de erau atât de dulci,

Creionând pe frumusețe trăsături de bunătate...

Poate nopțile în care n-apucai să te mai culci,

Împletind cântec de leagăn cu miros de flori și lapte?!

Mamă, ce-ascundeai în ochi de erau atât de limpezi,

Că în negrul lor ca mura încăpea doar răsărit...

Poate dragostea răsfrântă peste pruncii tăi cei fragezi,

Pentru care nici o caznă ,grea nicicând nu ți-a părut ?!

Mamă, ce-ascundeai în vorbă de se prelingea ca mierea,

Lecuind ca prin minune orice rană sau suspin...

Poate toată-nțelepciunea ce putea s-o dea durerea,

De care în astă lume ai avut parte din plin?!

Mamă, ce-ascundeai în zâmbet de îți lumina făptura

De parcă în viața ta n-ai mai fi știut de-amar...

Poate că iubirea ta n-a mai cunoscut măsura

Bucuriilor mărunte și vedeai în toate-un  har?!

Mamă, ce-ascundeai în palme de erau atât de moi,

Oropsite de țărână,ostenite și crăpate...

Poate fericirea sfântă de-a ne mângâia pe noi,

Răzbătea peste asprime și păreau catifelate?!

Mamă, ce-ascundeai în suflet de era așa blajin

Încât nici un neajuns n-a putut să-l întărâte...

Doar credința și iubirea ți l-au luminat prin chin,

De orice poveri a dus, au rămas nespovedite?!

Mamă, ce-ascundeai în poală când mă cuprindea visarea,

De n-am mai aflat vreodată  și nici nu mai pot uita...

Poate liniștea deplină,fericirea și-mpăcarea

Pe care în orice clipă le rupeai din dumneata?!

Mamă, ce-ascundeai pe buze când mă sărutai pe frunte,

De simțeam cum mi se zvântă lacrimile dintre gene...

Ce-ai făcut cu alinarea care-ar ști acum să-nfrunte

Icnetul durerii surde ce din amintiri se cerne?!

Liliana Burac