***

 O femeie își făcea cumpărăturile de seară la supermarketul din colțul străzii. În coșul ei se aflau doar câteva produse, cumpărate cu măsură: o cutie de lapte degresat, un carton mic de ouă, un suc de portocale, o pungă de cafea, o căpățână de salată verde și o bucățică de costiță afumată.

În timp ce așeza tacticos produsele pe banda de la casă, în spatele ei se oprește un tip împleticit, care mirosea puternic a alcool. Acesta se uită lung, cu ochii mijiți, când la produsele de pe bandă, când la femeie, după care spune pe un ton de filozof de bodegă:

– Auzi... tu mai mult ca sigur ești singură. N-ai pe nimeni acasă.

Femeia se uită contrariată la lapte, la ouă, la salată și încearcă să înțeleagă ce corelație psihologică sau ce algoritm de nutriție l-a condus pe bețiv la o asemenea concluzie profundă. Uimită de „intuiția” lui, îi răspunde:

– Să știi că ai dreptate, chiar sunt singură... Dar analizez produsele astea și chiar nu-mi dau seama: de unde naiba ți-ai dat seama doar după ce am cumpărat?

Bețivul se prinde de marginea benzii, se clatină de două ori și îi răspunde cu o sinceritate brutală:

– Păi... pentru că ești urâtă ră u de tot!