***

 Fiecare zi este o nouă șansă. Un nou început. O nouă promisiune față de tine însuți. ‘De azi’ nu este doar o expresie, ci o decizie. Un angajament de a lăsa trecutul în urmă și de a păși spre viitor cu inima deschisă. Această poezie este despre curajul de a renaște în fiecare clipă, despre puterea de a îmbrățișa lumina și despre promisiunea de a fi tu, așa cum meriți să fii. Citește, simte și trăiește… de azi!

Mihail Stefan 

04.02.2025

De azi

De azi las umbrele în urmă,

Nu mă mai tem de ce-a trecut,

Din zori îmi țes un vis ce curmă

Tot ce-a durut, tot ce-am pierdut.

De azi privesc spre cer mai tare,

Cu ochii limpezi, fără frici,

Nu mai ascund sub pleoape-amare

Tăceri ce dor, chemări uitate.

De azi iubirea-mi e lumină,

Nu rătăcire, nu păcat,

Nu-i rană ce se-ngroapă-n tină,

Ci foc ce arde neîncetat.

De azi sunt eu, fără cătușe,

Fără povara unui „ieri”,

Nu-mi mai ascund inima-n ușe,

Ci-o las să zboare printre seri.

De azi îmi spun că totu-i bine,

Chiar și când norii mă-nfășor,

Căci răsăritul e în mine

Și orice ploaie-i trecător.

De azi mă-mbrac doar cu speranță,

Cu vis ce-n suflet mi-a crescut,

Cu stelele ce dau prestanță

Nopții ce-n taină m-a durut.

De azi îmi dau iertare mie,

Pentru greșeli, pentru suspin,

Căci m-am tratat cu viclenie

Când am iubit ce n-a fost lin.

De azi nu mai trăiesc prin alții,

Nu mă mai pierd în ochi străini,

Nu mai dansez pe praguri goale,

Uitând că am și eu destine.

De azi aprind în mine viața,

Nu stau pe margini ca să tac,

Iar soarta mea, ca dimineața,

E drum de aur, e răgaz.

De azi nu-mi pun pe suflet lanțuri,

Nu mai ascult ce nu-i al meu,

Mă lepăd blând de vechi bilanțuri,

Mă-mbrățișez în gândul greu.

De azi îmi sunt și vis, și cale,

Îmi sunt și vânt, și legământ,

Nu mă mai sting în amânare,

Ci cresc în fiecare gând.

De azi nu caut mângâiere

În brațe reci sau în povești,

Ci îmi aduc singur putere

Din ce trăiesc, din ce-mi dorești.

De azi pășesc fără rușine,

Nu mă ascund, nu mă scufund,

Sunt tot ce-a fost și tot ce vine,

Sunt pas ce arde pe pământ.

De azi îmbrățișez lumina,

Nu o mai las să-mi treacă-n vânt,

Căci ea mi-e leagăn, mi-e tulpina,

Mi-e vis ce-n taină l-am crezut.

De azi sunt omul care știe

Că viața-i dar, nu chin trudit,

Că-n orice zi e poezie,

Că-n orice pas e infinit.

De azi mi-e bine, mi-e acasă

Orice colț de lume-ar fi,

Căci mi-am găsit în piept o plasă

De stele calde, mii și mii.

De azi respir fără regrete,

Nu mă mai tem de ce va fi,

Căci viața nu-i un drum cu sete,

Ci-o carte vie-n zori târzii.

De azi îmi cresc aripi de soare,

Nu mă mai frâng, nu mai cobor,

Din mine-n mine dau culoare

Oricărui pas, oricărui dor.

De azi sunt altul, dar același,

Un om ce știe să zâmbească,

Nu mai privesc în ochii triști,

Ci doar spre zarea mea cerească.

De azi trăiesc, de azi iubesc,

De azi renasc în plin avânt,

Și-n fiecare pas ce-l cresc,

Eu scriu un nou și viu cuvânt.