***

 SUCCESUL ÎN VIAȚĂ

ÎNCEPE CU MAMA NOASTRĂ.

Unde începe succesul nostru?

Începe cu mama noastră.

Cum vine succesul la noi?

Atunci când mama noastră poate veni la noi și atunci când o onorăm ca atare.

Ce legătură are experiența succesului la naștere cu succesul nostru ulterior la locul de muncă și în profesie?

Bert Hellinger, filosof și terapeut german, consideră că oricine este capabil să se conecteze pe deplin la mama sa la naștere va avea succes și va fi fericit.

În măsura în care se respinge mama, se respinge și viața, munca și profesia.

În același fel și în aceeași măsură, viața, munca și profesia îl resping.

A o lua pe mamă înseamnă a lua viața. Ni se reamintește că atunci când o luăm pe mamă, suntem de acord cu ceea ce ne aduce viața: relațiile, profesia, circumstanțele.

Pe de altă parte, dacă o respingem pe mamă, respingem inconștient viața care vine de la ea și ne respingem relațiile, profesia.

La rândul lor, relațiile noastre, profesia noastră, ne resping pe noi.

Mai întâi vreau să vă explic ce înseamnă să iei mama și de ce este atât de important.

Apoi, vreau să vă ofer un exercițiu simplu pe care îl puteți face singuri și să luați mai mult de la mama voastră și de la viață.

Ce înseamnă să „iei mama”?

Înseamnă că o accepți așa cum este.

Înseamnă că poți ieși din judecățile pe care le faci sau le-ai făcut față de ea.

Mama ta ți-a dat viață, cel puțin.

În majoritatea cazurilor, chiar a avut grijă de tine, te-a îmbrăcat, te-a hrănit și te-a ajutat să te vindeci când te-ai îmbolnăvit.

Dar chiar dacă nu a făcut-o, ea ți-a dat viață, care este cel mai prețios lucru pe care îl ai.

Datorită acestui lucru, și pentru că a ales un tată pentru tine, ești aici, poți respira și poți citi aceste rânduri.

Când o judeci, când îi pretinzi, când îi ceri....

...când o critici, când te pui „deasupra” ei, gândindu-te cum ar fi trebuit să procedeze...

...cum ar fi trebuit să-și gestioneze viața, relația cu tatăl tău, slujba sau oricare dintre acele lucruri care sunt treaba ei, refuzi să o iei așa cum este.

Asta nu înseamnă că trebuie să devii cel mai bun prieten al ei, să o suni în fiecare zi sau să accepți cererile ei.

Înseamnă pur și simplu ACCEPTARE.

Aceasta este doar prima dintre cele două chei pe care vi le voi da pentru a lua forța vieții prin mama voastră.

Cele două chei pentru a o lua pe mama și, împreună cu ea, a lua viața.

Prima este ACCEPTAREA față de ea și față de destinul ei.

A doua este RECUNOȘTINȚA pentru că v-a dat viață.

Acceptarea înseamnă că îți asumi că nimeni nu știa mai bine decât ea, la nivelul ei de conștiință (ceea ce numim „în locul ei”), ce era mai bine pentru ea, sau cum simțea ea că ar trebui să acționeze, sau alegerile pe care le-a făcut.

Presupui și accepți că nu ești mai mult sau mai bun decât ea.

Că nu știți mai multe decât ea în circumstanțele ei.

Ești suficient de umil pentru a recunoaște măreția ei în fața ta, că tu erai doar un copil.

Accepți că nu știi dacă tu te-ai fi descurcat mai bine în circumstanțele ei.

Așa că te pui în locul ei și ești predispus să primești, cel puțin, viața pe care ți-a dat-o ea.

În al doilea rând, RECUNOȘTINȚA, tocmai din acest motiv, pentru că din toate deciziile pe care le-ar fi putut lua, din toate lucrurile pe care le-a făcut, din toate posibilitățile pe care le-a avut, una dintre ele a fost să vă dea viață. Ea te-a conceput, ea te-a gestat, ea te-a născut.

Dintre toate deciziile pe care le-a luat mama ta, una dintre ele a fost să îți dea viață.

Din această cauză sunteți aici, trăind o experiență cu oportunitățile voastre, alegerile voastre, dezvoltarea voastră și învățarea voastră.

Dacă recunoști cu umilință că ea a făcut cele mai bune alegeri pentru nivelul ei de conștiință, te pui în poziția de a primi, iar primind, poți fi recunoscător.

Când sunteți recunoscători, atunci vă puteți integra.

Puteți simți în inima voastră ritmul vieții care a trecut prin ea.

Puteți simți în voi recunoștința de a fi în viață.

Ce lucruri vă împiedică să luați de la mama?

Ei bine, de exemplu, și deși sună groaznic pentru tine, aroganța.

Auto importanța poate fi rezumată în următorul gând:

„Aș fi făcut mai bine”.

De unde știi? De la distanță, din exterior, totul este mult mai clar.

Dar vă este imposibil să știți ce decizii ați fi luat în locul ei sau ce reacții ați fi avut.

Cu atât mai puțin dacă acele decizii te-ar fi condus „spre un port mai bun”.

Este aroganță pentru că te lauzi că ai mai multe capacități decât ea și, repet, este imposibil ca tu să știi asta.

De asemenea, și mai presus de toate, ceea ce vă împiedică să o luați pe mama dvs. așa cum este sau a fost, sunt judecățile pe care le faceți față de ea.

Mama mea a fost o lașă din cauza lui așa și așa”.

Ar fi trebuit să-l părăsesc pe tata”.

Nu ar fi trebuit să aibă (atât de mulți) copii”.

Ar fi trebuit să învăț”.

Nu a avut grijă de mine

Ar fi trebuit să mă înțeleagă mai bine”.

Și așa mai departe și așa mai departe. Dacă vă recunoașteți în oricare dintre aceste gânduri, vă împiedicați să vă luați viața.

Simbolic, atunci când emiteți aceste judecăți sau aveți aceste gânduri, este ca și cum v-ați pune mai presus de ea....

Am început să-l citesc în ultima vreme pe acest mare terapeut și filozof Bert Hellinger, sper că te va ajuta să vindeci legătura cu mama ta dintr-un punct de vedere iubitor și sacru, suntem o linie feminină.

Dacă vă vindecați, vă vindecați propria linie feminină.

Dacă ai ocazia în viață să îți reconciliezi relația cu mama ta prin iertare, acceptare și recunoștință te felicit, dacă s-a întors acasă, încă mai poți să îți reconciliezi relația cu ea prin iertare autentică și din inimă.