$$$

 Cinci cenți pentru un șobolan, sau Cum o femeie fragilă a salvat întreg Portlandul de ciumă

Esther Pohl a intrat în istorie ca femeia care, singură, a prevenit o epidemie de ciumă într-unul dintre cele mai mari orașe ale Americii. În 1907, când a fost numită comisar pentru sănătate publică al orașului Portland, ea era deja cunoscută: mergea pe bicicletă în vizite la pacientele sale în calitate de moașă, activa în Comitetul pentru Sănătate și era respectată pentru hotărârea și claritatea ei medicală. Acum însă devenea ofițer, conducător și principal strateg în fața unei amenințări mortale: ciuma bubonică.

Boala făcea ravagii în SUA, iar o izbucnire era așteptată din moment în moment și în Portland – un oraș care, până în 1910, depășea deja 200.000 de locuitori. Într-un asemenea centru urban și port comercial, epidemia putea lua proporții dezastruoase.

Sprijinindu-se pe cele mai recente descoperiri științifice și refuzând să repete greșelile altor orașe, Esther și-a alcătuit rapid un plan coerent. A identificat dușmanii principali: șobolanii și puricii – vectorii bolii. A afirmat deschis, pentru prima dată, că soluția stă în igienă și în eliminarea rozătoarelor și a insectelor parazite.

A elaborat o întreagă strategie anti-ciumă, în care a combinat fermitatea deciziilor medicale cu o campanie publică prin presă, explicând și educând populația. Măsurile ei au fost multiple: eliminarea corectă a gunoiului, protejarea alimentelor, angajarea de prădători de șobolani, inspecții sanitare. A cerut autorităților o mie de dolari – o sumă considerabilă la acea vreme. Consiliul local nu doar că i-a acordat banii, ci i-a promis și cinci mii, dacă planul ei avea succes.

În echipa ei s-a alăturat Aaron Zaik, expert cu experiență în porturile Odesa, New York și Seattle, care știa totul despre comportamentul și psihologia șobolanilor. Cu ajutorul său, au introdus metode moderne, capcane și substanțe inovatoare. Esther l-a numit adjunctul ei și s-a declarat impresionată de eficiența acestuia.

În octombrie, Esther a lansat o inițiativă decisivă: cinci cenți pentru fiecare șobolan ucis și predat la crematoriu. A avertizat însă populația să fie prudentă – să se asigure că puricii morți nu mai pot infecta. A subliniat clar: „Uciderea șobolanilor este o datorie civică. Fie că ești bogat sau sărac, ești dator să participi la protejarea orașului.”

Rezultatul? Un succes absolut. Portland a fost singurul oraș-port de pe coasta de vest a Americii în care nu s-a înregistrat niciun caz de ciumă, nici în oraș, nici pe o rază de 100 de mile în jurul său.

Astfel, o femeie hotărâtă, cu o viziune clară și o voință de fier, a salvat un oraș întreg de la catastrofă – în vreme ce altele cădeau pradă bolii. Esther Pohl rămâne un exemplu de luciditate, curaj și acțiune.

$$$

 “Baronilor, baronilor…

Tudor ARGHEZI 

...I-auzi! Vreți să-mi fiți stăpâni și să slugăresc la mațele voastre, eu care nu m-am băgat rândaș nici la boierul meu. Vreți trei părți și din văzduhul meu, ca să răsuflati în răcoarea mea numai voi. Lăsați-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug și bici, înfășcat de ceafă, cine poftește.

Uită-vă, mă, la mine! Baronilor! Să ne desfacem hârtiile cu toții, eu zapisul și hrisoavele mele, scrise pe cojoc, și voi zdrențele voastre. Scrie pe ale voastre Radu? Nu scrie!… Scrie Ștefan? Nu scrie!… Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele voastre?

…Mi-a dat spicul în țarină cât hulubul și mi l-ați rupt. Mi-ați luat poamele din livadă cu carul și v-ați dus cu el. V-ați pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele și le-ați sorbit din adânc și le-ați secat... Și din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi lasati cârdurile de ciori.

(…) Începeți să tremurați acum… Așa s-a întâmplat cu toți câți au umblat să ne fure binele ce ni l-a dat Dumnezeu…”

„Baroane” a fost publicat de Tudor Arghezi în ziarul „Informația Zilei” la data de 30 septembrie 1943, la adresa Baronului Manfred von Killinger, ambasadorul Germaniei naziste în România. Drept urmare, Tudor Arghezi a fost arestat la scurt timp după publicarea textului și internat timp de aproximativ un an în lagărul de la Târgu Jiu, fără proces, la ordinul autorităților române.

$$$

 Într-o lume în care curajul adevărat rar mai iese la lumină, un cățel de talie mică, pe nume George, a devenit simbolul suprem al devotamentului și sacrificiului. În Manaia, Noua Zeelandă, cinci copii au fost la un pas de tragedie când au fost atacați de doi pitbuli agresivi. Dar George, un Jack Russell Terrier bătrân și fragil, nu a ezitat nicio clipă. A sărit între copii și câinii furioși, lătrând, atacând și apărând cu o forță născută din iubire și instinct protector.

Deși era mult mai mic decât agresorii, George a rezistat până la capăt. A fost atât de grav rănit încât medicii veterinari nu au mai putut face nimic pentru el. A murit ca un erou, lăsând în urmă nu doar lacrimi, ci o lecție profundă: uneori, cele mai mari inimi bat în cele mai mici trupuri.

Gestul său a fost recunoscut la nivel internațional. A primit medalia de aur PDSA – echivalentul animal al Crucii George – iar în semn de onoare, a fost ridicat și un monument în amintirea sa. George nu a fost doar un câine. A fost un scut viu pentru inocență, un înger cu patru lăbuțe care a înfruntat moartea pentru a salva vieți.

Respect etern, George. Onoarea ta va rămâne veșnic vie.

$$$

 

Această femeie din Florida, Mildred Kirschenbaum, a devenit virală pe rețelele sociale datorită sfaturilor sale despre viață.

„Vreau să împărtășesc un gând despre atitudine. Am împlinit recent 100 de ani. Și totuși, am prieteni cu 15-20 de ani mai tineri decât mine, iar atitudinea lor îi va împiedica să ajungă la vârsta mea.

Nu sunt recunoscători pentru nimic. Atitudinea lor este: «Nu-mi văd copiii decât o dată pe săptămână» sau «Mâncarea pe care am primit-o a fost rece și proastă». Această atitudine nu este acceptabilă.

Dacă mâncarea nu e chiar grozavă, mai ia un desert! Dacă îți auzi copiii o dată pe săptămână, e perfect. Te sună ei o dată pe săptămână, îi suni și tu o dată pe săptămână. Și fii recunoscător că se bucură de viață.

Schimbă-ți atitudinea. Privește partea pozitivă a vieții. Cred că ASTA m-a adus până aici. Încerc cât pot să nu mă consum pentru lucruri mărunte și să am o atitudine pozitivă.”

Mildred, la 100 de ani, locuiește singură, conduce, își plătește facturile online, le scrie mesaje celor dragi de pe iPhone și nu ratează niciodată ora de happy hour. A devenit o senzație pe internet datorită sfaturilor ei despre cum să trăiești o viață lungă și activă.

Iertarea este un alt subiect despre care Mildred vorbește.

„La acest punct în viața mea, am 100 de ani. Când mă duc la culcare, poate nu mă mai trezesc. De ce să car o povară inutilă? De ce să mă trezesc dimineața și, chiar dacă nu mă gândesc activ la asta, să fiu supărată pe cineva? Nu merită supărarea ta. Dacă nu sunt importanți pentru tine, las-o baltă. Dacă sunt importanți, sună-i.”

Unele dintre videoclipurile lui Mildred sunt mai ușurele, cum e cel în care încurajează pe oricine, indiferent de vârstă, să devină „tech-savvy”.

„Trăim într-o lume a calculatoarelor. Ori mergi cu valul, ori cazi din tren. Asta e lumea tehnologiei. Dacă ai un computer și nu știi să-l folosești, există o carte numită ‘Computere pentru începători’. Nu mai spune ‘nu știu să-mi citesc emailurile’. Nu există ‘nu știu’.”

Mildred are un iPad, un iPhone și un computer Microsoft care o ajută să țină legătura cu cei dragi, să caute informațiile de care are nevoie, să joace câte un joc de Words With Friends, să-și filmeze videoclipurile și să-și facă bankingul online.

„Singurele cecuri pe care le mai trimit prin poștă sunt cele pentru cadourile de ziua de naștere,” spune Mildred. „Tot restul e online.”

Alte subiecte despre care vorbește Mildred sunt: cum e să conduci la 100 de ani, de ce a ales să locuiască singură, cea mai sigură metodă de a te ridica dacă ai căzut în casă și rețeta ei de supă de pui – cerută de nenumărate ori.

„Gust-o. Dacă nu e destulă sare, mai pune. Nu-ți fie teamă să improvizezi.”

Un alt secret al longevității, spune Mildred, este să ieși din casă — să fii activ social.

Îi place să joace bridge sau canasta pentru a-și menține mintea ageră și pentru a rămâne conectată cu ceilalți.

Dar una dintre activitățile ei sociale preferate este să meargă la happy hour, fie la clubhouse-ul comunității, fie la un restaurant local.

„Îmi place la happy hour. De obicei, nu e nimeni acolo nici pe aproape de vârsta mea, dar asta nu e nicio problemă.”

Am avea cu toții de învățat din sfaturile lui Mildred. ❤️🫶🏻

$$$

 Badea Cârțan, pe numele său real Gheorghe Cârțan, s-a născut la 24 ianuarie 1849 în satul Cârțișoara, județul Sibiu. A rămas în istorie drept unul dintre cei mai mari promotori ai culturii și identității românești, un simbol al devotamentului față de neam și limbă, deși era doar un simplu țăran.

Lupta pentru limba română

Într-o perioadă în care românii din Transilvania se aflau sub dominația austro-ungară, iar limba română era marginalizată, Badea Cârțan a devenit un adevărat luptător cultural. În ciuda lipsei de educație formală, el a înțeles importanța cărților și a culturii în păstrarea identității naționale. Cu eforturi uriașe, a transportat peste 200.000 de cărți din România în Transilvania, trecând Munții Carpați pe jos sau cu ajutorul animalelor de povară.

Aceste cărți erau distribuite în școli, biserici și familii, pentru a sprijini învățarea limbii române și pentru a consolida spiritul românesc într-un context ostil. Sacrificiul său era imens, deoarece aceste acțiuni erau ilegale și extrem de periculoase.

Pelerinajul la Roma

Una dintre cele mai cunoscute povești despre Badea Cârțan este călătoria sa la Roma, în anul 1896. Motivul acestei călătorii era dorința de a vedea cu ochii săi Columna lui Traian, simbol al originilor latine ale poporului român. Badea Cârțan a mers pe jos până în Italia, parcurgând mii de kilometri. Ajuns la Roma, a dormit la baza Columnei, iar dimineața a fost găsit de trecători, care l-au descris ca „un dac coborât de pe Columnă”.

Moștenirea sa

Badea Cârțan a murit la 7 august 1911 în Sinaia, dar moștenirea sa rămâne vie. A fost un simbol al rezistenței culturale și al mândriei naționale, demonstrând că, prin voință și credință, chiar și un om simplu poate schimba lumea din jurul său.

Astăzi, casa lui din Cârțișoara este un muzeu dedicat vieții și activității sale, iar povestea sa continuă să inspire generații întregi. Badea Cârțan a fost mai mult decât un țăran – a fost un luptător pentru identitate și un exemplu al spiritului românesc neclintit.

Text preluat

$$$

 Când copilul tău își va câștiga primii bani pentru o înghețată, fă următorul lucru:

1. Înainte ca el să apuce să guste din înghețată, smulge-o din mâinile lui și mușcă 20% din ea.

2. În timp ce se uită uimit la tine, mai mușcă încă 30%.

Apoi înapoiază-i ce-a mai rămas și explică-i că exact așa procedează statul cu fiecare ban pe care cineva îl câștigă. Și că așa va fi cu fiecare înghețată pe care o va cumpăra. Și că procentul „mușcat” poate fi redus doar dacă apuci pe cel care mușcă de mână și îi ceri să justifice de ce își permite să ia atât.

Dacă fiecare părinte ar face acest lucru, există speranța că într-o zi va crește o generație care va înțelege că statul nu are bani proprii — are doar banii contribuabililor. Și că acești contribuabili nu doar că pot, dar și trebuie să urmărească modul în care funcționarii statului cheltuiesc acești bani.

Margaret Thatcher

$$$

 Legendarul oncolog brazilian Paulo Ubiratan:

Ar trebui să ne limităm consumul de alcool?

Desigur, moderația este importantă. Dar să nu uităm că vinul provine din struguri, iar berea — din cereale. Brandy-ul este un vin distilat, ceea ce înseamnă că lichidul este extras din fructe, oferindu-ne astfel un concentrat mai bogat decât în forma lor naturală. Așadar, nu vă privați în mod excesiv.

Cum să avem grijă de noi atunci când sănătatea pare neștirbită, deși vârsta începe să apese?

Punctul meu de vedere este clar: dacă nimic nu doare, nu e nevoie de intervenții. Sportul recreațional nu aduce beneficii reale sănătății, iar cel de performanță o afectează. Singurul rezultat notabil va fi dezvoltarea masei musculare.

Dacă mersul constant ar fi cheia longevității, poștașii ar fi cei mai sănătoși oameni. Iepurii aleargă și sar întruna, dar trăiesc abia 15 ani. Țestoasele, în schimb, leneșe și greoaie, ating adesea 450–500 de ani.

Dar se spune că exercițiile fizice întăresc inima și prelungesc viața...

Inima are un număr limitat de bătăi programate. Nu le risipiți pe exerciții. Ea se va opri la fel, indiferent cum i-ați gestionat bătaia. E ca și cum ai crede că poți prelungi viața unei mașini turând-o la maximum.

Doriți longevitate? Trageți un pui de somn scurt după-amiaza.

Este carnea dăunătoare sănătății noastre?

Înainte să dați crezare nutriționiștilor cu jumătate de carte, reflectați asupra esenței alimentației. Ce mănâncă vacile? Iarbă și porumb — adică hrană vegetală. Carnea lor este rezultatul procesării acestora. Așadar, o friptură de vită este, în opinia mea, cea mai eficientă cale de a consuma alimente vegetale.

Viața nu ar trebui să fie o călătorie spre mormânt cu scopul de a ajunge acolo întreg, frumos și bine conservat.