Eu nu sunt cea mai bună mamă
Ştiu bine, puiule, că nu sunt cea mai bună mamă,
Nu ştiu adresa ta nouă, să te cuprind cu o năframă,
Dar să ştii, dragul meu, că mama mâna o să-ţi dea,
Dacă, întâmplător, vei avea nevoie, când vei aluneca.
Ştiu bine, fiule, că al mamei caracter nu-i doar ideal,
Pot tăia câteodată şi ultimul copac, ce creşte pe mal,
Numai tu, te rog, să mă auzi, ce în viaţă îţi şoptesc:
Eu, sincer şi din suflet, scumpul mamei, te iubesc!
Uneori greşeşti, dar pentru mine vei rămâne o floare
Şi-ţi spun dreptatea-n faţă, că inima mereu mă doare,
Te-am crescut atât de greu, cu ajutorul Lui Dumnezeu
Şi azi ca o mamă, n-am niciun drept la tine, fiul meu.
Eu sunt dintr-un neam, ce-şi dă ultima cămaşa sa,
Când cineva cu o nevoie mare intră ușor pe uşă mea,
Mă rog, fiul meu, ca Dumnezeu de toate să-ţi dea...
Dar nicicând, tu, fiul meu, să nu porţi cămaşa mea.
Cu mare drag-Sofia Roșca.
(Cernăuți -Ucraina)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu